Stiti la ce m-am gandit? La oamenii care vorbesc singuri. Poate ca acestia par nebuni... dar v-ati gandit ca poate ei au gasit o modalitate de a face obiectele sa vorbeasca? Sau chiar o modalitate de a vorbi cu cei dragi de mult plecati? A vorbi singur nu este o dovada de nebunie ci de curaj. Curajul de a incerca, de a experimenta. Ideea de a contacta "obiecte" sau "fantome" e fictiva, stiu, insa noi nu avem de unde sa stim daca asa ceva chiar este posibil.
Disperati va par cei singuri, dar de fapt in spatele acelor masti groase care ii fac sa para nebuni, nu este nimic altceva in afara de tristete sau chiar un copil. Acest copil, ramas, lasat a crescut ca si o buruiana!
Asa ca oamenii "nebuni" nu trebuie lasati la o parte, trebuie ingrijiti si ajutati. Nebunia si stiinta sunt de fapt tot une daca ne gandim bine. Daca nebunii ar fi considerati oameni de stiinta, atunci oamenii de stiinta ar fi considerati nebuni. Darwin... de ce nu este numit nebun pentru teoria sa?Arta este o nebunie de culori si combinatii. Nebunia este o arta de ganduri si cuvinte. Acum, in ce consta diferenta? Oricine poate fi artist, dar nu multi pot fi nebuni.
Poate ca o sa ma credeti pe mine nebuna pentru aceasta postare, dar pentru ce este blogul daca nu pentru exprimare libera?
Acum, gata ma puteti crede oficial ciudata, pentru ca da, asta sunt eu.
Ami
Ai dreptate :) totusi, trebuie sa te contrazic putin: nu oricine poate fi artist. Parerea mea, cel putin. :D
RăspundețiȘtergereOamenii de stiinta nu au fost considerati nebuni, ci vrajitori. La fel ca si matematicienii, de altfel. Mi-a zis cineva (dar nu sunt sigura de asta) ca Pitagora a fost considerat primul vrajitor.
RăspundețiȘtergereCat despre nebunii reali, ei si-au creat un univers al lor, dar au facut-o inconstient. Ei nu isi dau seama de asta. De-aia se numesc nebuni.