Baba isterică și credința ei în teleportare

Astăzi/Ieri, blogul meu a împlinit 3 ani! WOOOOOOOOOOOO DA WOOOOOO.

Okay, acum să ne întoarcem la treburile noastre.

Ca orice proprietar de câine, obișnuiesc să îmi plimb jivina de două ori pe zi. Tipic pentru România, cineva trebuie să intervină între îndeplinirea rutinei mele zilnice și mine.
Soki, neînțelesul meu caniche cenușiu își făcea datoria pe zăpada gri, care se asorteaza perfect cu betonul crăpat din Mănăștur când de dupa o tufă deasă și lipsită de frunziș apare amenințătoare tipica babă pusă pe ceartă(menționez că de când am zarit-o pentru prima dată AM SIMȚIT ce va urma). Aceasta trece de mine, dar la 30 de metri pune frână și se întoarce observând creatura pe care o purtam în lesă.

-Nu îți mai lăsa câinele să se cace peste tot!!!
(Eu eram cu șervețelul în mână pe cale să îndepărtez urmele lăsate în urmă de Soki, dar desigur, ea se legase de alte mostre de scaun, care se aflau la câțiva metri de mine și javra mea)
-Doamnă, acei căcați NU provin de la câinele meu.
-NU MA INTERESEAZĂ.
-....
-PESTE TOT SE CACĂ CÂINII AȘTIA ȘI NOI ÎI TOT DUCEM DE AICI.
-Doamnă, vă repet, acela nu provine de la câinele meu, nu vedeți că acuma strâng ce a făcut aici?!!?!
-DA, DA PESTE TOT SE CACĂ.

Ce concluzie trag eu? Că baba supărată, a cărei ochi bulbucați ieșeau din orbite când arunca în toate părțile cu frustrările ei personale, considera că îmi era prea lene să strâng (ceea ce făceam deja) după Soki și că într-un mod misterios, i-am făcut căcăcelul minuscul să se teleporteze fix lângă ea. Mai ales ca.. nu sunt sigură de proveniența acelor fecale carora le purta pică, dar câinele meu minuscul, dacă e sa ne folosim de logica, NU putea fi producătorul lor. Dacă oricum e cineva pe stradă, de ce să nu ne certăm cu el?

Nimeni nu se ia de vițelușul meu vicios!

Ciuma

Salut, world!
Asa acum o micuta povestioara din micuta vacanta care din fericire se extinde pana miercuri (iupppppi). Sunt inca la bunici, la Radauti in extraordinara si senzationala Bucovina. Aici am mers azi in oras. Am cumparat tralala, tralala si tralala si ne-am intors (eu, mami si Stefy). Pe drum intalnim un caine care din pacate la jumatatea corpului era chel, da' frate asa chel ca iti era mila de el. MA rog ne urmareste respectivul pana in fata portii bunicilor mei. Intram in casa si Stefy si cu mine urlam la bunica: Olimpiaaaaaa, ai ceva cioante pentru un cutu de care ni mila?
Bunica: Nu, da am ceva paine uscata, poate ca vrea.
Luam noi painea si o punem in fata cainelui care se uita cu dispret la bucatica mica si firava de paine alba. Asa si cum nu avea chef sa manance painea ne-am gandit sa-i dam apa... iese bunica mea din casa si zice
Bunica: Valeeeeeu da nu va lipiti de el ca are ''jigodie'' !
Noi: Nuuuuu!
NU ne-am lipit de caine in timp ce ii dadeam apa si eu varsam cel mai mult pe langa fundul unei foste sticle de plastic. Bea cainele cat bea pana se satura. Trece un baietel pe langa noi si zice: Aveti grija ca ala are raie. Ne gandim noi un pic si ne zicem una alteia: ARE CIUMAAA! Bunica zice ca are jigodie, Edi zice raie, noi ciuma. Cine are dreptate? Noi! Si l-am botezat Ciuma, chit ca era mascul.
Din cate stiu acuma inca sta cu burta-n sus la soare in fata portii si inca are posibilitatea de a bea apa asa ca probabil ca va mai lenevi o vreme aici. Daca tot vorbim de el, va saluta cu ochii sai mereu tristi. Mie sincera sa fiu chiar daca e urat imi e mila de el pentru ca doar pentru ca e bolnav, nu-l vrea nimeni. Probabil ca daca Romania nu ar fi asa o tara de cacat, l-ar fi tratat cineva pana acuma si l-ar fi adoptat cineva demult... dar NU!
Cu gandurile-mi inca in capsor, va las si impartiti iubire... CE DOAMNE MA APUCA? Iubireeee, :))), auzi la mine ce zaluda sunt. Reciclati! (pe bune ca de nu...)
Au revoir, have a nice day, Strawberry!