A little step forward

Nu stiu ce ar trebui sa scriu. Nu vreau sa va par fericita, dar nici sa va deprim.
E ceva fin, deci nu mi se potriveste, eu sunt mereu grosolana si la obiect. Nu ma pricep la fineturi.
Oricum, cred ca a venit timpul sa reincep sa desenez. Poate sa scriu si sa ma concentrez la scoala. Muzica mi se pare trista, pentru ca e trista.
SI o revista minunata pe care m-am decis ca nu voi mai da asa des 5 lei... mi-a spus clar (bine... scris) ca sunt "OUT". Omigosh, ce oribiiiiil. -rolls eyeballs-
Deci clar... sunt la fund. Revista spune NU  tristestii, nu muzicii triste, pe scurt (daca mai adaugam si faptul ca nu petrec valentine's si ca mai barfesc si etc.) spune nu persoanei mele. CE revista demoralizatoare. Cred ca va prindeti ce revista era.
Oh God, please save me and make me very quick "IN".
Deci voi incerca sa fiu din nou eu prind a-mi promiteee sa nu dau banii aia degeaba, ci poate sa ii dau pe mancare pentru animalele de la adapost. Voi spune adieu revistei si macar nu va fac anti-reclama!! :)
(+ Ca intr-un fel incurajati adolescentele sa aiba mai multi iubiti odata deci...).
Ma voi axa pe dulcile carti, care imi incalzesc inimioara numai cand ma gandesc la ele. Si ca sa dau un "+" cartilor :) mai citit si voi  blogul Danielei.
Au revoir.

Te-ai facut o stea.

Nu imi vine a crede. Ma doare, plang, urlu, fac crize. Tu nu mai esti. Ai murit. Ieri. M-ai lasat aici singura, prieten loial. Nu trebuia sa mori. Nu intelegem de ce. Nu vreau sa cred.
Toata lumea sta cu mine, dar eu ma simt mai singura ca niciodata. Nu imi gasesc cuvintele si simt ca as mai fi putut face ceva pentru tine. As fi vrut sa te mai tin in brate, sa iti mai scarpin blanita, sa te mai vad. Macar un ultim cuvant sa iti mai zic. Stiu, Pinky, ca ai fost un catel, dar de asemenea tu stii ca pentru noi ai fost o persoana. Pentru mine s-a stins cineva. Cu tine s-a rupt o bucata din noi. Mereu daca ma intreba cineva daca am frati, eu spuneam ca nu, ca am un catel. Am avut cel mai bun catel posibil si ma doare totul sa vorbesc despre tine la trecut. Casa e pustie chiar daca suntem toti acasa. Luminita noastra s-a stins. De ce? Ai palit ca o lumanare.
Stiu ca daca m-ai vedea, te-ai aseza langa mine si ti-ar stralucii ochii intr-un sens numai de tine grait, numai de mine perceput. Ce va mai fi viata noastra fara Pinky? Nu stiu, nu sunt in stare sa fac nimic. Cuvinte incoerente mi se plimba  prin minte. Familia asta e devastata, te-ai stins in decurs de o ora. Totusi ii voi multumi Bunului Dumnezeu ca nu te-a chinuit (e adevarat ca ieri blestemam). Imi reprosez totusi ceva: nu ai zgarda ta. Am facut un schimb, eu ti-am lasat plapumioara mea, tu mi-ai dat curelusa ta, ca talisman. In caz ca ajung aceste cuvinte la tine... te rog sa stii ca eu iti port curelusa la incheietura mainii stangi. Sufletelul tau e magic, stiu ca vei fi mereu langa noi.
Oamenii ma intreaba de alt caine. Ce egoism pur. Abea ieri ai murit, deja sa te inlocuiesc. Stau si ma uit la poze cu tine si plang, steluta mea. Te-am iubit atat, inca o fac, chiar daca atat ti-a fost pe pamantul asta. Sper ca te simti bine acolo, poate ca vei avea grija de mine, sau poate ca imi porti pica pentru ca nu ti-am dat atunci demult ceva. Ai fost unic. Erai singurul cu care daca eram singura ma simteam perfect. Vreau sa dau timpul inapoi si sa te mai vad odata. Oricum stiu, ca ai murit, ca sa nu te chinui pe alta cale (cine mai stie ce fel de cale) in viitor.
Nu ma pot opri din a ma gandi la tine. Oricine nu ma intelege nu are de ce sa mai vorbeasca cu mine, pentru ca ieri, 19 Februarie 2012, mi-am pierdut jumatate din viata (pe 28 martie urma sa implinesti 7 ani, iar eu pe 25 aprilie implinesc 14 ani). Nu va cer vorbe de consolare, pentru ca nimic nu il mai poate aduce inapoi. Va cer sa vi-l amintiti. Oricine isi aduce aminte de mine, trebuie sa isi aduca aminte si de Pinky.
Asadar, draga Pinky, un ultim cuvant, in speranta ca ajunge la tine, te iubeam, te iubim si te vom iubi chiar si in absenta ta. Ma simt incorsetata de o singuratate acuta. Doar cineva as vrea sa fie langa mine, iar asta nu mai e posibil. Adio, draga prietene, poate intr-o zi, minunata ne vom revedea undeva, sper ca inca ma vei cunoaste, sper ca Doamne-Doamne are grija de tine. Iluzii... Dorinte egoiste. Ma simt asa egoista pentru ca te vreau inapoi pe pamantul asta blestemat. Ramai unde ti-e bine. Ai grija de tine.
Oh adio. Te iubim PINKY, PUFFY, CAINE REGAL, TOT CE AI MAI FOST. AI FOST TOTUL.
Va multumesc tuturor, am cea mai buna familie, cei mai buni colegi, prieteni de pe planeta. Din pacate nu m-ati alinat prea mult. Simt o durere mistuitoare. Am pierdut jumatate din mine, in decurs de o ora. Neglijenta, asa-i?

Lolita- un autor, o carte, multe impresii

Okay nu am asteptat pana am terminat-o, dar probabil ca nu imi mai ia mult. Hmmm vreau sa va arat ceva:


"Lolita – roman erotic

În cele din urmă scenariul a fost acceptat şi publicat de Olympia Press, o editura cunoscută în Parisul acelor ani pentru publicarea romanelor de factura erotică, motiv pentru care acceptarea publicarii a ceea ce avea sa devina unul dintre cele mai  bune romane ale lui Nabokov, a reprezentat pentru acesta mai degraba un compormis, decat o reusita. În orice caz, renumele acestei edituri a crescut şi mai mult în anii ce au urmat publicării Lolitei, pe măsură ce romanul lui Nabokov a devenit celebru – nu numai pentru subiectul său ori pentru pentru stilul inovator, cat şi pentru controversa acerbă pe care a stârnit-o – criticile, recenziile şi comentariile făcute asupra romanului împărţind flagrant în două tabere inamice reputati oameni de cultura si de litere, printre care critici literari, editori, ziarişi, publicişti şi, desigur, marea masa a cititorilor , mai mult sau mai puţin, de rând.  Romanul a fost tradus  ulterior de catre autor şi în limba rusă şi publicat, 12 ani mai târziu (1967) la New York."

Sursa aici.

Asa... asta e critica, adevar. Notati "roman erotic".  La noi la scoala, la cercul de lectura, o doamna profesoara de romana a spus: "Erotismul nici nu se observa, atat de bine e scris romanul Lolita."

Impresia pe care mi-a creat-o pana acum e pozitiva, pentru ca nu sunt o adolescenta care nu este socata usor. Stiu "cum se fac copii" din clasa intai, asa ca zau :). Ma socheaza doar faptul ca naratorul (cu numele straniu de Humbert Humbert) se poate uita la o fata de 12 ani ca la o muza, nimfa (numita nimfeta).

Altceva despre carte? Bunica a zis: " Nu stiu daca o vei intelege." Mama a zis: " Lolita e personajul de la care a pornit toata nebunia asta cu curvele adolescente (scuzati cuvantul)."

Ce m-a atras sa citesc cartea? Sincer? Titlul. Stiam in mare despre ce este vorba. 

Si altceva ce m-a socat in legatura cu cartea? Ca americanii habar nu aveau cand i-am intrebat de carte si s-au speriat cand le-am zis ca o citesc, o prietena a zis: " AA DA, stiu cartea, ne-a zis profa de romana de ea!!"

Voi ce ziceti? Ati citit cartea? Ce credeti despre influenta ei?


(Sursa foto: aici.)

Leapsa :D:D:D

Asa.... deci Crisa (merciii) mi-a dat o leapsa. Aleg cinci cuvinte despre care trebuie sa povestesc amintiri :D.
Eu aleg: peste, marmota, munte, concert si parc.

1. Peste
Cand eram mai mica uram pestele din tot sufletul, nu l-as fi mancat pentru nimic in lume. Acum din fericire mananc acest aliment "incredibil de sanatos". He-he ce m-am mai schimbat!

2. Marmota
Mai demult exista o reclama la Milka cu o marmota si mamei mele ii placea foarte mult. La un moment dat s-a dus la cumparaturi si si-a cumparat un plus marmota si a spus ca e al ei. Mda, nu a fost pentru mult timp, pentru ca am simtit eu nevoi sa il revendic pentru uzul meu personal.

3. Munte
Nu am fost niciodata copilul plimbat la mare si la munte. Cred ca acum 2 ani am fost intr-o tabara la munte cu scoala si mi-a placut enorm. Nu doar pentru ca a fost foarte frumos peisajul sau pentru ca a plouat (imi place ploaia :D) ci si pentru am avut cu cine sa imi petrec acea saptamana.

4. Concert
Hmmm.... cel mai misto concert la care am fost (dintre putinele) a fost al trupei Iron Maiden. EEEPIC! MAI VREAU! CAND MAI VENITI LA CLUJ? Hihi, m-a surprins energia vocalistului nu tocmai tanar dar si decorurile. (Trupa a fost in Cluj, in parcarea de la Polus Center pe 9 August 2010... aproximativ 20.000 de oameni au fost acolo, sper ca nu am gresit data.)

5. Parc
Paaaaai am multe amintiri din parc. Dar stiu ca uneori mergeam cu clasa in parc dupa ore si era amuzant. Dar odata m-am enervat ca au inceput baietii sa ne loveasca cu castane.


O dau mai departe cui vrea, pentru sunt sigura ca multi au facut-o asa ca nu ma mai complic.


(Merci mult de prezenta oameni, Capsuna Verde a implinit un an pe 31 Ianuarie. WOHOO AM REZISTAT UN AN, cati imi mai dati?)