vineri, 11 aprilie 2014

Bătrânul şi CD-urile

Am intrat în Librarium în căutarea unei cărţi anume şi m-am aşezat să răsfoiesc respectivul volum. Trebuia să le aştept pe Valentina şi Diana.
Recunosc, îmi era mult prea lene ca să citesc şi afară era mult prea frig, aşa că îmi plimbam privirea prin toate colţurile librariei în căutarea a ceva interesant. Şi am găsit.
Un bătrânel cu părul pudrat de vreme, îmbrăcat în culori sobre şi cu o şapcă neagra, înviorată de puţin galben, îşi ridica încontinuu nelipsiţii ochelari pe nasul cârn. Acesta se uita curios, adâncit, la nişte CD-uri. Am surâs discret, dar am rânjit când am conştientizat că se uita la albumul meu preferat. Luase în mâinile tremurânde toată discografia Placebo şi întorcea fiecare disc pe toate părţile, probabil încercând să înţeleagă de ce pe unul e un copil care se strâmbă excesiv, pe altul o maşinărie ruginită ş.a.m.d.
Povestioarei acesteia îi lipseşte deznodământul, din păcate, pentru că am ieşit din librărie înainte să aflu ce a cumpărat bătrânelul, dar mi-a plăcut imaginea remarcabil de ludică, pentru că vârstnicii tind să reacţioneze sceptic în legătură cu muzica modernă. Da, ştiu, probabil ca bătrânelul căuta un cadou pentru cineva, dar nu voi şti niciodată, aşadar de ce să nu-şi fi căutat lui un CD Placebo? :)