Fiind extrem de enervati de excesul meu de energie colegii au ajuns sa ma ameninte ca nu imi mai dau mana sa ma ridic de pe jos, atunci cand pic de ras. Dar desigur.... se mai indura unul de pitica de pe jos.
Azi stateam si imi convingeam prietena ca e o persoana mai buna decat mine si ca daca eu nu am lasat-o sa stea pe trepte langa mine, nu inseamna ca ea nu trebuie sa ma lase. Si da, m-a lasat. Dupa care am inceput sa sar pe acolo si toti ma intrebau daca am mancat ciocolata sau daca am baut Cola. Eu sincera si senina: Azi n-am mancat nimica.
Da si apoi a venit o remarca rautacioasa si un coleg a zis ca nu sunt "uscata", va dati seama la ce s-a referit. Eu: BA SA STII CA SUNT FOARTE HIDRATATA! :)
Asta e o poveste, un capitol din viata mea. Acum ma gandeam sa-mi pun un lacat la calculator, pentru ca ziceam ca blogul imi e jurnal. Exact, unul pe care il poate citi toata lumea, dar lacatul... :)) tot nu ajuta.
Da... sper ca v-am inseninat dispozitia!
poate nu e un jurnal foarte bun.. poate e o sursa prin care te poti face vazuta si auzita de oamenii cu care nu ai avut nicodata nici u contact.. poate ca sfatul sau lauda unui strain te face sa fisezi undeva sus.:*
RăspundețiȘtergerewow, nu cred ca am mai intalnit scriitori ca tine...
RăspundețiȘtergerecuvintele tale parca sunt raze de energie, explodeaza de optimism - cum faci asta?
de parca nu ai fost niciodata trista.
imi place mult blogul tau :)