Ciuma

Salut, world!
Asa acum o micuta povestioara din micuta vacanta care din fericire se extinde pana miercuri (iupppppi). Sunt inca la bunici, la Radauti in extraordinara si senzationala Bucovina. Aici am mers azi in oras. Am cumparat tralala, tralala si tralala si ne-am intors (eu, mami si Stefy). Pe drum intalnim un caine care din pacate la jumatatea corpului era chel, da' frate asa chel ca iti era mila de el. MA rog ne urmareste respectivul pana in fata portii bunicilor mei. Intram in casa si Stefy si cu mine urlam la bunica: Olimpiaaaaaa, ai ceva cioante pentru un cutu de care ni mila?
Bunica: Nu, da am ceva paine uscata, poate ca vrea.
Luam noi painea si o punem in fata cainelui care se uita cu dispret la bucatica mica si firava de paine alba. Asa si cum nu avea chef sa manance painea ne-am gandit sa-i dam apa... iese bunica mea din casa si zice
Bunica: Valeeeeeu da nu va lipiti de el ca are ''jigodie'' !
Noi: Nuuuuu!
NU ne-am lipit de caine in timp ce ii dadeam apa si eu varsam cel mai mult pe langa fundul unei foste sticle de plastic. Bea cainele cat bea pana se satura. Trece un baietel pe langa noi si zice: Aveti grija ca ala are raie. Ne gandim noi un pic si ne zicem una alteia: ARE CIUMAAA! Bunica zice ca are jigodie, Edi zice raie, noi ciuma. Cine are dreptate? Noi! Si l-am botezat Ciuma, chit ca era mascul.
Din cate stiu acuma inca sta cu burta-n sus la soare in fata portii si inca are posibilitatea de a bea apa asa ca probabil ca va mai lenevi o vreme aici. Daca tot vorbim de el, va saluta cu ochii sai mereu tristi. Mie sincera sa fiu chiar daca e urat imi e mila de el pentru ca doar pentru ca e bolnav, nu-l vrea nimeni. Probabil ca daca Romania nu ar fi asa o tara de cacat, l-ar fi tratat cineva pana acuma si l-ar fi adoptat cineva demult... dar NU!
Cu gandurile-mi inca in capsor, va las si impartiti iubire... CE DOAMNE MA APUCA? Iubireeee, :))), auzi la mine ce zaluda sunt. Reciclati! (pe bune ca de nu...)
Au revoir, have a nice day, Strawberry!