Acel clişeu

Cu toţii am auzit: "Ce e cu generaţia asta? Porci! Vandali! Creiere prăjite."

Daca stăm puţin, puţintel să analizăm problema... De ce sunt toţi împotrivă? Cu ce am greşit?

"Ăştia o să ne plătească pensiile!!!!" 

Ştiam de toată revolta asta, dar de când am citit anumite comentarii, am început să îmi pun nişte intrebări.

De ce ne criticaţi aşa? Voi ne-aţi crescut, dacă e vina cuiva, e a societăţii şi "societatea" sunteţi voi. "Analfabeţi! Proşti!" Un copil nu se poate creşte singur. Există alte posibilităţi in zilele noastre, aşa că nu vă aşteptaţi să vă fim clone.

"Ce vor deveni?" Oameni. Nu spun că toţi adulţii gândesc aşa, dar să fim serioşi. mulţi o fac.

Iubesc Clujul.

Another DAY, YES!

Forvere alone awesome day IS TOMORROW!!!!1111!!!!11111!!!
Sincer, cam atât am avut de spus. Pentru că mâine va decurge în felul următor: Voinţa inexistentă mă va forţa într-o manieră nemiloasă să mă ridic din pat. Voi petrece o zi minunată la şcoală (unicorns, rainbows, ponies, FAIRIES, YAY...). Mă voi întoarce acasă înfrântă ca un brav soldat de oboseala zilnică. Voi consuma nişte alimente adorabil de bogate in calorii. Voi studia cu inima în dinţi nişte materii care mă dau pe spate de amuzante ce sunt. Îmi voi incheia ziua împlinită şi cu un zâmbet pe buze (pe dracu'). Concluzia este că da.

În viaţă există orice. Dar diacriticele mă seacă. Vreau un ponei. Şi se pare ca vremea se încălzeşte, vântul va sufla sla... Mda, trebuie sa îmi gasesc un hobby.

Cu mare întârziere, pe 1 februarie blogul a cam împlinit doi ani. Mulţumesc tuturor pentru tot şi chiar şi pentru nimic(celor care nu au auzit niciodata de mine!). Bietul nimic, nimeni nu-l pomeneşte...

Happy Valentine's, people!

Nu e frig.

Mă plimbam aşa liniştită. Era frig afară, ştiam că trebuie să ajung repede acasă, pentru că era deja întuneric şi nici stele nu mai erau pe cer. Iarna a adus cu ea acea patură de nori grea si cafenie. Oarecum nu voiam să plec. Era bine, ascultam muzica şi mă gândeam la orice altceva în afară de un test la mate sau la fizică.

De ce să fiu tristă? Nu prea am motive. Mai bine îmi afişez mutra de cal fericit si ma gândesc la culori si la ceva pozitiv. Sunt mică, sunt neinsemnată, de ce sa le fac viaţa altora mai grea când o pot face pe a mea minunată?

Sunt un bulgare de optimism şi râd şi mă zbat şi ţopăi şi nu cred ca ar trebui să fie altfel. Voiam să demonstrez cu asta ceva? Da, că sunt ca oricine altcineva, egoistă şi îmi vreau binele. 

Aşa că :) "I'm back, bitcheeees!". Nu e frig.