luni, 23 aprilie 2012

Lolita (2)

Dragilor, m-am intors la "Lolita" de Vladimir Nabokov. Nu am putut sa las subiectul asta in aer. Aici imi aveti o parte din parere, pentru ca am una mult mai ampla, dar mi se parea prea lunga. Poate ca nu va prea intereseaza.

Mi-a luat mult timp sa termin aceasta carte, pentru ca a fost una pe care am vrut sa o tin minte. Cred ca prima mea observatie este ca numele naratorului/personajului principal este tampit. Mi-am dat seama ca este VOIT tampit: Humbert Humbert. Omul asta are o minte chiar perversa. De cate ori am citit: "vreau sa ii dau acelei nimfete niste mangaieri in humberteza" mi-a picat fata. Cred ca la un moment dat, dupa ce am trecut peste socul creat de natura sa incredibil de pedofila, m-am amuzat. Si mai tarziu am inceput sa ma uit in sufletul lui. Era un biet om, care a suferit o pierdere la o varsta frageda si a ramas cu sechele. Nu e vina lui ca Dolores a.k.a Dolly a.k.a Lo a.k.a LOLITA era cum era, rea. Si cel mai rau mi-a parut cand i-a zis ca singurul barbat pe care l-a iubit vreodata nu a fost el. Cate a facut el pentru ea... Dar este si adevarat ca nu poti face pe cineva sa se indragosteasca de tine, nu alegi cine se indragosteste de tine.
Zau, mi-a placut cartea si am citit-o pentru perversitatile din ea (ghahaha, ce superficiala sunt!), dar am ajuns sa o inteleg intr-un alt sens. Eu v-o recomand, dar hai sa zicem 15+... poate ca mai puteam astepta pentru a o citi.
Cititi-o, nu dau mai multe detalii, pentru ca va piere cheful.

Noapte buuuuna!

Un comentariu:

  1. :))))))))) faina descriere a cartii :P desi e perversa pare faina :*

    RăspundețiȘtergere

Daca n-ai nimic frumos de zis, nu-mi pasa :)