Toata lumea sta cu mine, dar eu ma simt mai singura ca niciodata. Nu imi gasesc cuvintele si simt ca as mai fi putut face ceva pentru tine. As fi vrut sa te mai tin in brate, sa iti mai scarpin blanita, sa te mai vad. Macar un ultim cuvant sa iti mai zic. Stiu, Pinky, ca ai fost un catel, dar de asemenea tu stii ca pentru noi ai fost o persoana. Pentru mine s-a stins cineva. Cu tine s-a rupt o bucata din noi. Mereu daca ma intreba cineva daca am frati, eu spuneam ca nu, ca am un catel. Am avut cel mai bun catel posibil si ma doare totul sa vorbesc despre tine la trecut. Casa e pustie chiar daca suntem toti acasa. Luminita noastra s-a stins. De ce? Ai palit ca o lumanare.Stiu ca daca m-ai vedea, te-ai aseza langa mine si ti-ar stralucii ochii intr-un sens numai de tine grait, numai de mine perceput. Ce va mai fi viata noastra fara Pinky? Nu stiu, nu sunt in stare sa fac nimic. Cuvinte incoerente mi se plimba prin minte. Familia asta e devastata, te-ai stins in decurs de o ora. Totusi ii voi multumi Bunului Dumnezeu ca nu te-a chinuit (e adevarat ca ieri blestemam). Imi reprosez totusi ceva: nu ai zgarda ta. Am facut un schimb, eu ti-am lasat plapumioara mea, tu mi-ai dat curelusa ta, ca talisman. In caz ca ajung aceste cuvinte la tine... te rog sa stii ca eu iti port curelusa la incheietura mainii stangi. Sufletelul tau e magic, stiu ca vei fi mereu langa noi.
Oamenii ma intreaba de alt caine. Ce egoism pur. Abea ieri ai murit, deja sa te inlocuiesc. Stau si ma uit la poze cu tine si plang, steluta mea. Te-am iubit atat, inca o fac, chiar daca atat ti-a fost pe pamantul asta. Sper ca te simti bine acolo, poate ca vei avea grija de mine, sau poate ca imi porti pica pentru ca nu ti-am dat atunci demult ceva. Ai fost unic. Erai singurul cu care daca eram singura ma simteam perfect. Vreau sa dau timpul inapoi si sa te mai vad odata. Oricum stiu, ca ai murit, ca sa nu te chinui pe alta cale (cine mai stie ce fel de cale) in viitor.
Nu ma pot opri din a ma gandi la tine. Oricine nu ma intelege nu are de ce sa mai vorbeasca cu mine, pentru ca ieri, 19 Februarie 2012, mi-am pierdut jumatate din viata (pe 28 martie urma sa implinesti 7 ani, iar eu pe 25 aprilie implinesc 14 ani). Nu va cer vorbe de consolare, pentru ca nimic nu il mai poate aduce inapoi. Va cer sa vi-l amintiti. Oricine isi aduce aminte de mine, trebuie sa isi aduca aminte si de Pinky.
Asadar, draga Pinky, un ultim cuvant, in speranta ca ajunge la tine, te iubeam, te iubim si te vom iubi chiar si in absenta ta. Ma simt incorsetata de o singuratate acuta. Doar cineva as vrea sa fie langa mine, iar asta nu mai e posibil. Adio, draga prietene, poate intr-o zi, minunata ne vom revedea undeva, sper ca inca ma vei cunoaste, sper ca Doamne-Doamne are grija de tine. Iluzii... Dorinte egoiste. Ma simt asa egoista pentru ca te vreau inapoi pe pamantul asta blestemat. Ramai unde ti-e bine. Ai grija de tine.
Oh adio. Te iubim PINKY, PUFFY, CAINE REGAL, TOT CE AI MAI FOST. AI FOST TOTUL.
Va multumesc tuturor, am cea mai buna familie, cei mai buni colegi, prieteni de pe planeta. Din pacate nu m-ati alinat prea mult. Simt o durere mistuitoare. Am pierdut jumatate din mine, in decurs de o ora. Neglijenta, asa-i?
:( si mie mi-a murit catelul :( atat de rau mi-a parut!!!!!! :( asta e:( sunt si ei suflete :(
RăspundețiȘtergereami ma simt pierduta,stiu ca nu ai înţelege dar nu mai gasesc nimic in ceea ce caut.life sucks si nu pot sa spun decat ca ma simt ca dracu si ca sincer imi vine sa mor.......... Vreau sa te ajut ami dar nu stiu cum.....mam pierdut in propria amintire a trecutului meu si impreuna cu ta parca nimic nu are sens.poate ma crezi nebuna dar nu stiu un mod mai bun dea explica ce e in capu meu.te iubesc <3
RăspundețiȘtergereImi pare foarte, foarte rau pentru el. Dar sunt sigura ca nici macar moartea nu poate intrerupe legatura dintre voi.
RăspundețiȘtergereAmi, imi pare sincer rau. Foarte rau. Te inteleg perfect, stiu prin ce suferinta treci. Intr-adevar Pinky nu merita sa moara. Ar mai fi putut trai inca multi ani. Nu prea ma pricep la consolari, deci scuza-ma, nu vreau sa crezi ca nu-mi pasa de suferinta ta. Am vrut sa-ti trimit mesaje, dar exact acum mi s-au terminat. :| Acum, trebuie sa fii puternica, pentru ca durerea din sufletul tau si pustiul lasat, se vor vindeca foarte greu. (Vorbesc din experienta proprie).
RăspundețiȘtergereimi pare rau, cunosc perfect sentimentul si trec chiar acum printr-o perioada grea..
RăspundețiȘtergereoff :(
ami pinky va fi mereu cu noi si in sufletul nostru.a fost unul dintre cei mai grozavi caini pe care iam vazut vreodata si ma bucur ca am avut ocazia sal cunosc (desi dupa cum iti amintesti prima oara cand lam vazut mia fost frica ca naiba de el :D)
RăspundețiȘtergerelove u oita <3
Amalia, nu ma cunosti...poate doar din amintirile din copilarie ale mamei :) Stiu ce inseamna sa pierzi un suflet drag, incepand de la hamsteri, papagali, soricei, pisicute sau catei...nimic nu-i poate inlocui, crede-ma, raman acolo, bucurii ale sufletului. Dar ce-ar fi viata fara un animalutz
RăspundețiȘtergerecare sa te astepte acasa, fara un sufletel care sa se uite in ochii tai si sa spuna totul? parafrazez si-ti spun: moartea lasa un loc gol ce nu-l umple nimic, dar dragostea lasa amintiri ce raman vesnic :) Zambeste, Pinky alearga acum printre stelute de zapada printre alti ingerasi din Raiul Animalelor si in fiecare seara se va cuibari langa tine...si atunci cand vei avea puterea sa primesti un sufletel nou in viata ta, fa-o cu bucurie, stii si tu ca nu vei regreta...Cu toata dragostea, spre conformitate, Anamaria
Draga mamei,
RăspundețiȘtergerenu stiu daca am ceva frumos de zis insa pot sa-ti spun ca sunt mandra de tine. De ce? Pentru faptul ca reusesti sa-ti exprimi atat de frumos sentimentele in scris. Au curs ceva lacrimi, poate ca s-au sensibilizat cateva suflete si poate ca oameni nepasatori pana acum privesc cu alti ochi cateii. Nu conteaza cat de mult sau cat de putin realizezi tu prin blogul asta. Ideea cea mai importanta este sa continui sa scrii, pentru ca se pare ca ti-ai castigat dreptul de a-ti spune parerea despre lucrurile care ti se intampla. Mi-as dori ca incepand de acum sa fii ferita de suparari si sa-ti revina zambetul pe fata aceea frumoasa a ta. Ai prieteni buni, scumpa mamei , iar asta este unul dintre cele mai importante lucruri in viata, sa stii. I l d!
A murit doar fizic.. El este viu, in inima ta si a celorlalti. Odihneasca-se in pace!
RăspundețiȘtergereDraga Amalia, imi pare nespus de rau pentru pierderea lui Pinky. Iti inteleg atat de bine durerea. Si asta pentru ca, atunci cand eram de varsta ta, am avut o catelusa frumoasa si cuminte.Dar niste oameni cu suflet rau au otravit-o. S-a chinuit cateva ore si a murit in bratele mele privindu-ma in ochi si implorandu-ma parca, sa o salvez. A fost prima pierdere a unui suflet drag mie. Apoi, dupa o perioada am avut un alt catel care mi-a fost furat. Asa ca iti inteleg perfect suferinta. E greu, dar trebuie sa fii puternica de dragul lui Pinky. Ma rog ca D-zeu sa te intareasca si sa depasesti cu bine momentele acestea. Te pup, Danuta
RăspundețiȘtergereimi pare asa rau ca esti atat de afectata:(..sper sa iti treaca cat mai repede:(..off:(
RăspundețiȘtergereCăţel alb în zăpadă, hmmm, puteai să-l pierzi uşor dacă n-avea boticul, ochii şi năsucul negru. E o pierdere tristă, regretabilă.
RăspundețiȘtergere