De ce (nu) citim?

CAUTION: Dacă eşti necititor şi citeşti postarea asta, s-ar putea să ţi se schimbe statutul, eu în locul tau.. aş avea grijă.

Recent, într-un Q&A de pe tumblr, Vale mi-a pus întrebarea "why do you think people don't read?" şi astfel m-a intrigat şi am analizat puţin subiectul acesta. Majoritatea lumii (nu) citeşte. Care este cauza?
Scopul acestei postări nu este să elucidăm de ce într-o anumită zi nu citim sau citim, ci dacă în general suntem nişte cititori fideli sau nu.

De ce NU citim?

• Pentru că nu avem timp
• Pentru că vedem cititul ca pe ceva inutil/pentru tocilari din moment ce ne putem EVIDENT baza mereu pe cunoştintele internetului (nu)
• Pentru că ne este prea lene şi preferăm să facem total altceva
• Pentru că în copilărie am fost forţaţi să citim şi acum vrem să evităm asta pe cât posibil

Şi poate că mai sunt motive, mereu găsim scuze pentru orice. Dacă am ratat vre-unul, anuntati-ma!

De ce citim?

• Pentru că ne-a zis profu/profa şi nu vrem o notă proastă
• Pentru că ne-a recomandat cineva cartea
• Pentru că ne plictisim
• Pentru că ne place
• Pentru că ne cicălesc părinţii
• Pentru că ne-a plăcut filmul
• Pentru că ştim că avem ce învăţa din cartea respectivă.

Acum o să vă spun de ce citesc eu.

Eu citesc pentru că din clasa a 5-a, când Flavia obişnuia să mă care cu ea la bibliotecă forţat, am prins gustul. Până atunci mă feream de cărţi ca dracu de tămâie. Părinţii mei erau disperaţi, la fel şi Oma, singurul meu erou, care încă mai încerca să creadă în mine era Mircea, bunicul meu.

De atunci, m-am îmbolnăvit şi eu de febra cititului. Am motive pentru care îmi place să citesc. Dacă citeşti ai cu adevărat dreptul la o opinie proprie, pentru că ai acces la o informaţie mult mai detaliată, nealterată de internet şi de societate. Când iei o carte nouă în mână trăieşti viaţa altcuiva pentru câteva momente fermecate, pentru că simţi altceva decât propriile tale sentimente şi trăiri, practic te îmbogăţeşti atât sufleteşte cât şi din punct de vedere intelectual. De asemenea, poţi să afirimi mai uşor că eşti CINEVA, pentru că eşti stăpân cel puţin pe limba ta maternă, pe care ajungi să o controlezi cu uşurinţă şi astfel să transformi ceva din tezaurul lumii în ceva ce-ţi aparţine şi te poate descrie. Şi desigur, mai sunt si motivele evidente, precum cele din prima poză din această postare.

Citesc pentru că mintea mea nu este o temniţă sumbră şi părăsită. Este un loc al meu, primitor, în care ştiu că pot hoinări fără să mă plictisesc sau să fiu devorată de monstrul cu numele de Nimic.
Ce-ar fi dacă fiecare am citi măcar 20 de pagini pe zi? Ştiaţi că dacă citiţi o ora în fiecare zi timp de 7 ani puteţi deveni expert într-un domeniu ales de voi?

 Îl cunoaşteţi pe Nimic? 

Baba isterică și credința ei în teleportare

Astăzi/Ieri, blogul meu a împlinit 3 ani! WOOOOOOOOOOOO DA WOOOOOO.

Okay, acum să ne întoarcem la treburile noastre.

Ca orice proprietar de câine, obișnuiesc să îmi plimb jivina de două ori pe zi. Tipic pentru România, cineva trebuie să intervină între îndeplinirea rutinei mele zilnice și mine.
Soki, neînțelesul meu caniche cenușiu își făcea datoria pe zăpada gri, care se asorteaza perfect cu betonul crăpat din Mănăștur când de dupa o tufă deasă și lipsită de frunziș apare amenințătoare tipica babă pusă pe ceartă(menționez că de când am zarit-o pentru prima dată AM SIMȚIT ce va urma). Aceasta trece de mine, dar la 30 de metri pune frână și se întoarce observând creatura pe care o purtam în lesă.

-Nu îți mai lăsa câinele să se cace peste tot!!!
(Eu eram cu șervețelul în mână pe cale să îndepărtez urmele lăsate în urmă de Soki, dar desigur, ea se legase de alte mostre de scaun, care se aflau la câțiva metri de mine și javra mea)
-Doamnă, acei căcați NU provin de la câinele meu.
-NU MA INTERESEAZĂ.
-....
-PESTE TOT SE CACĂ CÂINII AȘTIA ȘI NOI ÎI TOT DUCEM DE AICI.
-Doamnă, vă repet, acela nu provine de la câinele meu, nu vedeți că acuma strâng ce a făcut aici?!!?!
-DA, DA PESTE TOT SE CACĂ.

Ce concluzie trag eu? Că baba supărată, a cărei ochi bulbucați ieșeau din orbite când arunca în toate părțile cu frustrările ei personale, considera că îmi era prea lene să strâng (ceea ce făceam deja) după Soki și că într-un mod misterios, i-am făcut căcăcelul minuscul să se teleporteze fix lângă ea. Mai ales ca.. nu sunt sigură de proveniența acelor fecale carora le purta pică, dar câinele meu minuscul, dacă e sa ne folosim de logica, NU putea fi producătorul lor. Dacă oricum e cineva pe stradă, de ce să nu ne certăm cu el?

Nimeni nu se ia de vițelușul meu vicios!