duminică, 26 mai 2013

Alles Gute, liebe Mama

Te respect, te iubesc şi ştii asta. Totuşi nu pot să fiu de acord cu un lucru: cu faptul că tu te crezi bătrână. Ceva "bătrân" e ceva uzat, nefolositor în cele din urmă. Dar tu? Tu nu vei îmbătrâni niciodată, dragă mamă.
Nu pot să cred că eşti atât de oarbă. Deschide ochii larg şi uită-te în jur. Nu te uita la oameni, uită-te la viaţă în sinea ei. Ce vezi? Bătrâneţe? Ţi-aş putea arăta sute de pomi care au de două ori vârsta ta şi cu toate acestea sunt la fel de proaspeţi şi folositori ca ceilalţi. O, tu mamă scumpă, meine liebe Mutter, te preţuiesc prea mult ca să te văd ca te adânceşti în gânduri din acestea inutile, cenuşii şi plictisitoare. Nu îţi şade bine. Mai bine încearcă să resuscitezi veşnicul tău optimism şi hai să ne concentrăm pe mâine, pentru că ieri şi azi au trecut.
Vârsta e o cifră, nu e un ghimpe în spate. E neglijabilă şi irelevantă. M-ai învăţat aproximativ tot ce ştiu despre viaţă, dar ai uitat să ai grijă de tine.
Tu eşti cea care de ziua ta îmi cumperi mie cadou.
La foarte mulţi ani, ich liebe dich aus meinem ganzen Herzchen! Oricât de "capră" aş fi, oricât de naşpa aş fi, te iubesc, te iubesc mult şi nu uita. Spuneai că eram zâmbitoare şi mai sociabilă când eram mică? Nu e nimic, mami, înăuntru tot aceeaşi persoană sunt.
Alles Gute zum Geburtstag!
Mama mea e frumoasă. Mama mea e mama mea. Mama mea e cea mai tare. Mama mea, io-s ţăran, da' ştiu că ai valoare fără număr.

Mama? Mama!!! Mama! Te iubesc!

vineri, 3 mai 2013

Chirurg de suflete

Cu toţii am cunoscut această fază. Sufletul e diform, într-o continuă schimbare iminentă. Ajungi să nu mai ştii ce să crezi. 
Totuşi este o ecuaţie simplă. Foarte simplă. Se numeşte adolescenţă. Între 12 şi 14 ani apare acest monstru despre care nu ai auzit multe, dar sigur ai văzut "adolescenţi" în habitatul lor natural înainte de a deveni tu însuţi unul. Nu îţi este frică, pentru ca ştii că somnul de amiază nu mai există în acea lume nouă.
Cu siguranţă adolescenţa va fi mereu un chirurg al sufletelor, unul neexperimentat încă, dar mult prea vechi. După multe încercări, pe la 20 de ani poţi afirma că şi-a făcut şi acesta treaba. Eşti un om, cu sentimente definite şi păreri proprii.
Adolescenţa nu o dă în bară, ci are grijă să păstreze diversitatea. Nu îţi face griji. Acum doare, peste câţiva ani va fi complet diferit. Anestezicul lipseşte de obicei, nu te mira. Este esenţial să reţii că adolescenţa îţi diseacă sentimenetele lăuntrice pentru a te pregăti pentru ce vine după, maturitatea.
 -Oare toată viaţa este o operaţie?
Copilăria este perioada dinainte, adolescenţa operaţia în sine, maturitatea perioada postoperatorie, bătrâneţea perioada în care eşti slăbit şi ştii bine că vei muri în curând.


Mi-e frică să cresc. Mi-e frică să nu mă doară. Mi-e frică. Sunt adolescentă.