De ce (nu) citim?

CAUTION: Dacă eşti necititor şi citeşti postarea asta, s-ar putea să ţi se schimbe statutul, eu în locul tau.. aş avea grijă.

Recent, într-un Q&A de pe tumblr, Vale mi-a pus întrebarea "why do you think people don't read?" şi astfel m-a intrigat şi am analizat puţin subiectul acesta. Majoritatea lumii (nu) citeşte. Care este cauza?
Scopul acestei postări nu este să elucidăm de ce într-o anumită zi nu citim sau citim, ci dacă în general suntem nişte cititori fideli sau nu.

De ce NU citim?

• Pentru că nu avem timp
• Pentru că vedem cititul ca pe ceva inutil/pentru tocilari din moment ce ne putem EVIDENT baza mereu pe cunoştintele internetului (nu)
• Pentru că ne este prea lene şi preferăm să facem total altceva
• Pentru că în copilărie am fost forţaţi să citim şi acum vrem să evităm asta pe cât posibil

Şi poate că mai sunt motive, mereu găsim scuze pentru orice. Dacă am ratat vre-unul, anuntati-ma!

De ce citim?

• Pentru că ne-a zis profu/profa şi nu vrem o notă proastă
• Pentru că ne-a recomandat cineva cartea
• Pentru că ne plictisim
• Pentru că ne place
• Pentru că ne cicălesc părinţii
• Pentru că ne-a plăcut filmul
• Pentru că ştim că avem ce învăţa din cartea respectivă.

Acum o să vă spun de ce citesc eu.

Eu citesc pentru că din clasa a 5-a, când Flavia obişnuia să mă care cu ea la bibliotecă forţat, am prins gustul. Până atunci mă feream de cărţi ca dracu de tămâie. Părinţii mei erau disperaţi, la fel şi Oma, singurul meu erou, care încă mai încerca să creadă în mine era Mircea, bunicul meu.

De atunci, m-am îmbolnăvit şi eu de febra cititului. Am motive pentru care îmi place să citesc. Dacă citeşti ai cu adevărat dreptul la o opinie proprie, pentru că ai acces la o informaţie mult mai detaliată, nealterată de internet şi de societate. Când iei o carte nouă în mână trăieşti viaţa altcuiva pentru câteva momente fermecate, pentru că simţi altceva decât propriile tale sentimente şi trăiri, practic te îmbogăţeşti atât sufleteşte cât şi din punct de vedere intelectual. De asemenea, poţi să afirimi mai uşor că eşti CINEVA, pentru că eşti stăpân cel puţin pe limba ta maternă, pe care ajungi să o controlezi cu uşurinţă şi astfel să transformi ceva din tezaurul lumii în ceva ce-ţi aparţine şi te poate descrie. Şi desigur, mai sunt si motivele evidente, precum cele din prima poză din această postare.

Citesc pentru că mintea mea nu este o temniţă sumbră şi părăsită. Este un loc al meu, primitor, în care ştiu că pot hoinări fără să mă plictisesc sau să fiu devorată de monstrul cu numele de Nimic.
Ce-ar fi dacă fiecare am citi măcar 20 de pagini pe zi? Ştiaţi că dacă citiţi o ora în fiecare zi timp de 7 ani puteţi deveni expert într-un domeniu ales de voi?

 Îl cunoaşteţi pe Nimic? 

Oh come-come on!

Acum ca am scapat de festivitate (unde am dat drumul unor balonase colorate si am ascultat "Forever young") peste cateva ore am bancheeeet!!

Sper sa nu imi rup piciorul!
(Pozele: Ami cu Leti, Ami cu Stefi) :).

VA doresc o zi PREA frumoasa, asa incat si eu sper sa ma distrez! Si... felicitari tuturor, va iubesc mai!

Adieu Clasa, Buna ziua stresule! :)

Si asa cumva, tam-tam au trecut opt anisori cu iubitii mei de colegi din G1 :).
Cumva, abia acum realizez ce dor o sa imi fie de partea din voi cu care nu ma voi revedea la liceu. Nu conteaza... am patit multe impreuna si chiar daca nu am fost UNITI, LIPITI cu super-duper glue, am fost tari!

Si oricum si de prietenii, oamenii pe care ii cunosc din a 8-a pe care nu o sa ii mai vad, bai ce ziceti? Mai tinem legatura?

Vineri banchet. Uuuuu, creeps! Rochii, sclipici, pantoshiori cu toc si galagie!! ABIA ASTEPT!! Ami cu tocuri, Doamne pazeste tot! Dar va fi minunat si trist, pentru ca va fi ultima data cu toata lumea, in afara de draga mea Miri, care... si-a gasit alta treaba in ziua banchetului (da mergem in rochii si tocuri la Mc, cum mi-ai promis).

Atat? NU.

Draga examen vii repede...
Profu' de copiem ne vede.
Linistea, opusul a ce va fi la banchet
Vine cu stresul si creioanele la pachet.

Voi iesi si din asta. Si daca ar fi sa imi pun o dorinta... Ar fi ca.. sa iti revi, stii cine esti :). Si dorintele sunt SUPER, cred. :) E..scuzati absenta! Please, please adu-mi note maaaari :D!!

Ami.

Poza cu G1-stele de noi, inca :). {d.l.st.l.dr. Maru, Tefana (sus), Leti (neagra) et Ami}

Lolita (2)

Dragilor, m-am intors la "Lolita" de Vladimir Nabokov. Nu am putut sa las subiectul asta in aer. Aici imi aveti o parte din parere, pentru ca am una mult mai ampla, dar mi se parea prea lunga. Poate ca nu va prea intereseaza.

Mi-a luat mult timp sa termin aceasta carte, pentru ca a fost una pe care am vrut sa o tin minte. Cred ca prima mea observatie este ca numele naratorului/personajului principal este tampit. Mi-am dat seama ca este VOIT tampit: Humbert Humbert. Omul asta are o minte chiar perversa. De cate ori am citit: "vreau sa ii dau acelei nimfete niste mangaieri in humberteza" mi-a picat fata. Cred ca la un moment dat, dupa ce am trecut peste socul creat de natura sa incredibil de pedofila, m-am amuzat. Si mai tarziu am inceput sa ma uit in sufletul lui. Era un biet om, care a suferit o pierdere la o varsta frageda si a ramas cu sechele. Nu e vina lui ca Dolores a.k.a Dolly a.k.a Lo a.k.a LOLITA era cum era, rea. Si cel mai rau mi-a parut cand i-a zis ca singurul barbat pe care l-a iubit vreodata nu a fost el. Cate a facut el pentru ea... Dar este si adevarat ca nu poti face pe cineva sa se indragosteasca de tine, nu alegi cine se indragosteste de tine.
Zau, mi-a placut cartea si am citit-o pentru perversitatile din ea (ghahaha, ce superficiala sunt!), dar am ajuns sa o inteleg intr-un alt sens. Eu v-o recomand, dar hai sa zicem 15+... poate ca mai puteam astepta pentru a o citi.
Cititi-o, nu dau mai multe detalii, pentru ca va piere cheful.

Noapte buuuuna!

In mijlocul universului, as plasa un artist...

Mi-a placut intrebarea: "Ai nevoie de inspiratie pentru a trai?"
Daca chiar ar trebui sa ii raspund, mi-ar lua mult sa o fac. Sunt momente in care esti in pana de idei si te gandesti: "Acuma ce sa mai fac? AM FACUT TOT!". Inspiratia este mai mult un dar divin si cei care o au sunt niste oameni de apreciat si ale caror creatii ar trebui luate in seama. Inspiratia vine odata cu un caracter diferit. Nu cred ca veti intalni o fata fitoasa, care sa fi scris o carte apreciata... poate rar. Cei buni mor repede.
Asadar parerea mea este ca ai nevoie de inspiratie pentru a trai si a lasa ceva folositor in urma. Cam orice e folositor de la ceva ce iti gadila fantezia pana la ceva serios si important din punct de vedere stiintific. Daca peste o mie de ani, cineva ar trebui sa gaseasca o capsula a timpului foarte rezistenta si ar fi a voastra, ale cui biografii sau copii ale operelor le-ati pune? Sau ce, pentru a salva "lumea asta", ati pune? :)

Leapsaaa

Merciiiii Crisa. Stii cat te iubesc? :))

1. Scrie 3 lucruri pe care stii sigur ca le vei face maine.

PAI: voi asculta muzica, voi intra pe facebook, voi face o plimbare pana la Oma. 

2. Scrie 3 dorinte care nu ti s-au indeplinit inca.

Nu am fost la niciun concert Placebo, nu mi-am cumparat "Forever", nu am vazut Anglia.

3. Scrie primul cuvant care iti vine in minte.

Sudoku.

4. Ce auzi in acest moment?

Nu stiu. Mai devreme auzisem Savage Garden- To The Moon And Back :).

5. Daca ai putea pleca in vacanta cu orice scriitor/scriitoare, pe cidne ai lua cu tine?

Pai...pai...pai. Daca ma gandesc mai bine pe Cassandra Clare. Sau Nabokov (dar e mort).

6. Care e cea mai iesita din comun activitate a ta?

Imi place sa ma uit la lumanari cum ard. Ma simt superioara :)))).

7. De cine te-ai speria: stafia lui Michael Jackson sau de Britney Spears tunsa la chelie?

Niciuna. M-am enervat cand a zis cineva ca Brian Molko semana cu Britney Spears cheala, asa ca am boala pe BRITNEY! Si as vrea sa vad o fantoma.

Scrie ceva de incheiere:

Ceva? Pai ca.... omg am ajuns sa ascult Lacrimosa.

O dau oricui. 

+ Daniella

Te-ai facut o stea.

Nu imi vine a crede. Ma doare, plang, urlu, fac crize. Tu nu mai esti. Ai murit. Ieri. M-ai lasat aici singura, prieten loial. Nu trebuia sa mori. Nu intelegem de ce. Nu vreau sa cred.
Toata lumea sta cu mine, dar eu ma simt mai singura ca niciodata. Nu imi gasesc cuvintele si simt ca as mai fi putut face ceva pentru tine. As fi vrut sa te mai tin in brate, sa iti mai scarpin blanita, sa te mai vad. Macar un ultim cuvant sa iti mai zic. Stiu, Pinky, ca ai fost un catel, dar de asemenea tu stii ca pentru noi ai fost o persoana. Pentru mine s-a stins cineva. Cu tine s-a rupt o bucata din noi. Mereu daca ma intreba cineva daca am frati, eu spuneam ca nu, ca am un catel. Am avut cel mai bun catel posibil si ma doare totul sa vorbesc despre tine la trecut. Casa e pustie chiar daca suntem toti acasa. Luminita noastra s-a stins. De ce? Ai palit ca o lumanare.
Stiu ca daca m-ai vedea, te-ai aseza langa mine si ti-ar stralucii ochii intr-un sens numai de tine grait, numai de mine perceput. Ce va mai fi viata noastra fara Pinky? Nu stiu, nu sunt in stare sa fac nimic. Cuvinte incoerente mi se plimba  prin minte. Familia asta e devastata, te-ai stins in decurs de o ora. Totusi ii voi multumi Bunului Dumnezeu ca nu te-a chinuit (e adevarat ca ieri blestemam). Imi reprosez totusi ceva: nu ai zgarda ta. Am facut un schimb, eu ti-am lasat plapumioara mea, tu mi-ai dat curelusa ta, ca talisman. In caz ca ajung aceste cuvinte la tine... te rog sa stii ca eu iti port curelusa la incheietura mainii stangi. Sufletelul tau e magic, stiu ca vei fi mereu langa noi.
Oamenii ma intreaba de alt caine. Ce egoism pur. Abea ieri ai murit, deja sa te inlocuiesc. Stau si ma uit la poze cu tine si plang, steluta mea. Te-am iubit atat, inca o fac, chiar daca atat ti-a fost pe pamantul asta. Sper ca te simti bine acolo, poate ca vei avea grija de mine, sau poate ca imi porti pica pentru ca nu ti-am dat atunci demult ceva. Ai fost unic. Erai singurul cu care daca eram singura ma simteam perfect. Vreau sa dau timpul inapoi si sa te mai vad odata. Oricum stiu, ca ai murit, ca sa nu te chinui pe alta cale (cine mai stie ce fel de cale) in viitor.
Nu ma pot opri din a ma gandi la tine. Oricine nu ma intelege nu are de ce sa mai vorbeasca cu mine, pentru ca ieri, 19 Februarie 2012, mi-am pierdut jumatate din viata (pe 28 martie urma sa implinesti 7 ani, iar eu pe 25 aprilie implinesc 14 ani). Nu va cer vorbe de consolare, pentru ca nimic nu il mai poate aduce inapoi. Va cer sa vi-l amintiti. Oricine isi aduce aminte de mine, trebuie sa isi aduca aminte si de Pinky.
Asadar, draga Pinky, un ultim cuvant, in speranta ca ajunge la tine, te iubeam, te iubim si te vom iubi chiar si in absenta ta. Ma simt incorsetata de o singuratate acuta. Doar cineva as vrea sa fie langa mine, iar asta nu mai e posibil. Adio, draga prietene, poate intr-o zi, minunata ne vom revedea undeva, sper ca inca ma vei cunoaste, sper ca Doamne-Doamne are grija de tine. Iluzii... Dorinte egoiste. Ma simt asa egoista pentru ca te vreau inapoi pe pamantul asta blestemat. Ramai unde ti-e bine. Ai grija de tine.
Oh adio. Te iubim PINKY, PUFFY, CAINE REGAL, TOT CE AI MAI FOST. AI FOST TOTUL.
Va multumesc tuturor, am cea mai buna familie, cei mai buni colegi, prieteni de pe planeta. Din pacate nu m-ati alinat prea mult. Simt o durere mistuitoare. Am pierdut jumatate din mine, in decurs de o ora. Neglijenta, asa-i?

Lolita- un autor, o carte, multe impresii

Okay nu am asteptat pana am terminat-o, dar probabil ca nu imi mai ia mult. Hmmm vreau sa va arat ceva:


"Lolita – roman erotic

În cele din urmă scenariul a fost acceptat şi publicat de Olympia Press, o editura cunoscută în Parisul acelor ani pentru publicarea romanelor de factura erotică, motiv pentru care acceptarea publicarii a ceea ce avea sa devina unul dintre cele mai  bune romane ale lui Nabokov, a reprezentat pentru acesta mai degraba un compormis, decat o reusita. În orice caz, renumele acestei edituri a crescut şi mai mult în anii ce au urmat publicării Lolitei, pe măsură ce romanul lui Nabokov a devenit celebru – nu numai pentru subiectul său ori pentru pentru stilul inovator, cat şi pentru controversa acerbă pe care a stârnit-o – criticile, recenziile şi comentariile făcute asupra romanului împărţind flagrant în două tabere inamice reputati oameni de cultura si de litere, printre care critici literari, editori, ziarişi, publicişti şi, desigur, marea masa a cititorilor , mai mult sau mai puţin, de rând.  Romanul a fost tradus  ulterior de catre autor şi în limba rusă şi publicat, 12 ani mai târziu (1967) la New York."

Sursa aici.

Asa... asta e critica, adevar. Notati "roman erotic".  La noi la scoala, la cercul de lectura, o doamna profesoara de romana a spus: "Erotismul nici nu se observa, atat de bine e scris romanul Lolita."

Impresia pe care mi-a creat-o pana acum e pozitiva, pentru ca nu sunt o adolescenta care nu este socata usor. Stiu "cum se fac copii" din clasa intai, asa ca zau :). Ma socheaza doar faptul ca naratorul (cu numele straniu de Humbert Humbert) se poate uita la o fata de 12 ani ca la o muza, nimfa (numita nimfeta).

Altceva despre carte? Bunica a zis: " Nu stiu daca o vei intelege." Mama a zis: " Lolita e personajul de la care a pornit toata nebunia asta cu curvele adolescente (scuzati cuvantul)."

Ce m-a atras sa citesc cartea? Sincer? Titlul. Stiam in mare despre ce este vorba. 

Si altceva ce m-a socat in legatura cu cartea? Ca americanii habar nu aveau cand i-am intrebat de carte si s-au speriat cand le-am zis ca o citesc, o prietena a zis: " AA DA, stiu cartea, ne-a zis profa de romana de ea!!"

Voi ce ziceti? Ati citit cartea? Ce credeti despre influenta ei?


(Sursa foto: aici.)

O lumina

Pai... ma gandeam aseara, cand aveam luminite multe in camera: ce se afla in spatele unei lumini?
Apoi mi-am zis, se poate afla chiar orice. Pune o lumanare pe birou si un deget in spate, voila!
Orice.
Nu m-a preocupat tema luminii inainte. Acum parca am prins un interes subit. CE se afla in spatele luminii?? Asta e o intrebare de copil mic, nu necesita un raspuns elaborat si stiintific. Nu. Ce ati spune voi unui copil daca v-ar pune aceasta intrebare?
Eu i-as spune ca totul se afla in spatele luminii. Totul, dar pana la urma nimic, daca e sa te gandesti cat "cer" este in spatele unei stele. Lumina este un dar frumos, precum apa, aerul si solul. (Daca va intrebati, da sunt ecologista cat pot, ajut natura).
Hm... deci? Ce ati raspunde unui copil? Hai ca sunt curioasa!

Cu draaaaag, eu.

Prima postare: Porecle

Heei! "Hello, I just came to say hello...". Not quite true :).
An nou fericit tuturor! Cred ca suntem cu totii de acord ca vrem zapada, dar macar tot restul e bine.
Ca sa nu ma intrebati, mi-am inceput anul imbatandu-mi cainele si vorbind la telefon. Apoi am inceput sa imi citesc blogul tradus de Google Translate si am observat ca... nu imi place. Macar datorita Googelului, prietena mea din Serbia mi-a putut citi blogul si aprecia modul de a scrie. (Marta, if you are reading this... thanks a lot.)
Acum sa trec la subiect: porecle. Azi cand am plecat de la bunica, mi-am dat seama ca am o groaza de porecle date de familie si nu numai. Pai... toate de genul acela: papusa, printesa, gaza, iepuras, capra, Katze (pisica in germana), Malchen (de la Amalia)... Si totusi ce diferite si la obiect sunt poreclele date de prieteni: Ami, Ama, Malia...
Parca poreclele date de familie au mai mult suflet (pe langa faptul ca te compara cu un animal, desigur).
Si mai sunt Nickname-urile pe care ti le alegi singur pentru... ceva, orice: Smushy, SillyStrawberry.
Ha-ha... ei bine POTI sa iti alegi poreclele. Si sa inventezi cuvinte. DA poti face cam orice (in limitele normalului).


Numai bine,
Silly.

Papusa

Incep sec: Mi-am luat o papusa.
Ma numesc Ami, am 13 ani juma' si mi-am luat o papusa!!! Nu este o papusa obisnuita, nu este o papusa Barbie (din astea am avut cu tonele, la propriu). Papusa provine de la un magazin cu chestii importate din Elvetia. Este din ceramica, are "pielea" alba, par saten, rochita de la o papusa mai veche de a mea cu numele de Carola... si o cheama Maggie (numele il am de la o emisiune cu caini, unde era un catel mic si i se zicea "Klein Maggie"= Micuta Maggie). Bunica mea a insultat-o de hmmm... 3 ori zicand ca e hidoasa.
Acum ca ii stiti povestea, vesnica mea intrebare este... a cui a fost inaintea mea?! Pai fata (ochii, gura sprancenele) se pare ca au fost desenate manual. Am sters sprancenele pentru ca nu erau simetrice. Perisorul de pe cap este aproape dezlipit, si am de gand sa il lipesc (nu e dezlipit mult, abea se vede, numai ca arata ciudat). Punand cap la cap ce avem... poate ca a fost a unei fetite. Sau poate ca a fost a unu colectionar nebun, care dupa ce a murit si-a lasat colectia vreunei nepoate care avea copii asa ca acei copii s-au decis sa ii deseneze o fata. Sau... sau ar fi putut fi a oricui. Un lucru curios: nu era sparta, ciobita si nu ii lipsea niciun membru. Papusa pare fragila... asa ca dupa felul cum arata nu as zice ca a trecut prin foarte multe. Poate ca varianta cu copii, iese... sau poate ca erau copii cuminti. Si totusi, particica aia de par dezlipita, aia ce poate sa spuna despre ea? E foarte veche? Are o oarecare valoare chiar daca eu am cumparat-o cu 8 lei? A fost a cuiva important (asta e foarte putin probabil).
Un lucru posibil mi se pare: Maggie a fost candva daruita. Acum sa continuam: poate ca a fost a unei persoane mai sarace si a fost nevoita sa o vanda ca sa aiba bani pentru cele necesare. Dar nici asta nu pare a fi probabil, pentru ca dupa cum am zis mai sus, e in stare aproape perfecta plus ca buzele au fost "infrumusetate" candva cu ceva lucios, chicios, roz.
Din toate variantele cea mai plauzibila este aceea ca: Maggie a fost a unei fetite cuminti, cochete, care a avut mare grija de papusa, insa a vrut sa ii daruiasca o pereche de ochi si o gura frumoasa. Poate... insa cert este ca nu voi afla niciodata a cui a fost, ceea ce e sigur este e cui este acum, si anume a Capsunii.
Ami

P.S. Voi posta si o poza cu Maggie, daca vreti.

Premiu special!

Hello, wide world.

Gata scoala. Iuhuuu! Tampenia postarii acesteia va va mira pana in adancul creierului. E vorba despre un premiu "special" la biologie.

Sa incepem cu inceputul adica cu Ianuarie 2011. Atunci am inceput pregatirea pentru Olimpiada de Biologie. Si va rog frumos, nu se poate spune ca nu am invatat, avand in vedere faptul ca manualul a ajuns sa-mi fie o a2a perna. Da, bine am invatat si pana la urma nu am trecut de faza locala. Nu am stiut raspunsul la hmmm... 3 intrebari si nu am scris destul la ultimul exercitiu. ASA a zis doamna profesoara, care by the way cam tot anul a batut campii ca nu am fost destul de "desteapta, pregatita, constiincioasa, etc." pentru a lua un loc bun si pentru a aduce faima scolii (lucrul care ma interesa cel mai putin, credeti-ma). Si anul asta a fost cam nasol la ora de bio pentru ca profa tot zicea ce clasa slaba suntem din cauza mea. SA MA SCUTEASCA!

Da, nu m-am pregatit la fel de mult ca altii, na omoara-ma! Da sigur, la anu nu mai merg. Asa si sa continuam. La sfarsitul anului inainte de a fi premiata pentru media generala, am fost chemata pentru a primi o diploma si 100 Lei pentru ca am locul I pe judet la Olimpiada de Germana materna. Ma rog, aici sa zicem ca nu prea am avut competitie, pentru ca G. Cosbuc este singura scoala care preda in limba germana materna in Cluj. Da si cand m-am dus sa primesc premiul pentru rezultatele de pe parcursul anului scolar:
"Eleva Ventuneac Amalia cu media... premiul ... si un premiu SPECIAL la disciplina Biologie!"
Specialul ala suna ca ceva pentru handicapati. Poate ca e doar in mintea mea, dar am primit o diploma cu fluturasi!!! O.o
Da stati sa topai ca acum am o diploma cu fluturi si buburuzeee! Yey, Mda si cand profa de bio mi-a zis ca o sa primesc "un premiu special" avea o mutra cam acra, gen: Ce naiba, meriti tu asa ceva?!
That hurt, dar probabil ca nu ar trebui sa-mi mai pese. Eh lasa macar am primit bani pentru germana :)). (Mita pentru a invata! Va zic eu.)
Ami (pe care o cheama si Debora, na)

P.S Putina reclama nu strica:
Mie imi place sa citesc carti fantasy, asa ca mai citesc blogul: http://daniella96.wordpress.com/
Merita citit. Da! Fac reclama, HA!
Merci, Daniela ca ai avut timp sa vorbesti cu mine. Si bafta la examene.

(Chiar imi place diploma, doar ca ma enerveaza titlul de "PREMIU SPECIAL"!!!)

Filozofie!

Da, da! Filozofam acuma la sfarsit de an scolar. Defapt nu e de la sfarsit de an scolar ci, e de pe la mijloc da imi place sa va destainui din mintea mea.
Propozitia: "Nu vreau sa invat nimic"... va zice: Nu vreau sa invat? Ei bine, nu e logic. Daca ar fi asa de ce nu am lasa-o "Nu vreau sa invat!"? Pentru ca oamenii in sensu asta o cam folosesc. Pentru mine (capul meu care se pare ca tinde spre filozofie) inseamna: Nu vreau sa nu invat. Nimic= deloc, fara invatatura.
Prin urmarea aceasta propozitie nu are sens asa cum o folosesc unii. Asa ca decat sa o folositi fara sa fiti siguri de sens... mai bine lasati-o. Asa cum fac eu.
Apropo zic eu nu stiu cui: Eh, eu sunt culta! :P
Altu: Da, cool... ta.
Nice! Cool...ta!
Ami
P.S. Daca nu ati inteles nimic... intrebati-o pe Maru care cel putin s-a prefacut ca a inteles ceva. Poate ca a inteles, dar la cat de bine stiu eu sa explic... :)

Feeling!

Ce zi draguta! ^^ (recunosc ca "^^" e furata de la Lex.)
Nu ma doare nimic... si da, am de facut ceva proiecte.
1. La muzica
2. La tehno.
Dar e okay. Doar o saptamana! Atat! Ah ce bine e.

Postare non-sense! I am just happy (the Strawberry climbed the Lemon Tree).
Si ascult 2 melodii la nesfarsit! E oficial, Sommer ist hier! (Vara e aici, germana)

Ami's musical thoughts!

A avut oare sens?

Da... acum uitati-va la ce ora am postat si? "Vai ce fain... n-ai mers la scoala!"
Da, foarte fain mai ales cand nu pot calca pe piciorul stang! He, he... pai uitati ce am patit mititica de mine: Eram la scoala inainte de ora de germana, si ca de obicei... nu stiu ce faceam da in orice caz topaiam cu Letty, Maru si Florina. MA ROG! Si Letty a fugit pe scari sa ii zica ceva Florinei si eu "tup, tup" dupa ea! Apoi mi-a venit stralucita idee sa ma intorc. Am vrut sa cobor acea "1 treapta", doar ca erau 2! "Buf!" "Au!" "Leeeetitiaa!"
Si Ami a stat incovrigata pe jos. M-au ajutat fetele sa merg la cabinet unde mi-a dat doctorita: una bucata cub de gheata si ceva gel. M-a intrebat de nume etc. si mi-a dat scutire pentru orele de sport de saptamana asta. Eh, si m-am ales cu o frumusica entorsa. Toata ziua (ca normal ca nu am plecat de la scoala, pentru ca nu aveam chef sa recuperez apoi toate lectiile, avand in vedere faptul ca noi inca mai facem ore si dam teste) am topait, ajutata de Florina(intr-un picior, desigur). Inainte de ora de bio a venit si Stefy, dupa ceva chestie unde a trebuit sa supravegheze copiii din clasele 1-4. Ma duc eu ranjind la ea: Am facut entorsa ;;). Ea saraca, facand ochi mari: Pfff, ti-am zis sa nu mai topai, uite ce patesti daca nu ma asculti. Intr-o zi o sa te gasesc toata in ghips. Atunci o sa ma asculti? Eu...: Nu :).
Da, deci nu faceti ca mine! Bine, nu-i asa rau, doar am un discomfort cand calc pe piciorul stang. Voi fi bine, sper...
MORALA: Nu fa ca mine!
*Merci mult fetelor ca m-ati ajutat! Nu o sa uit, adica... m-ati ajutat mult. All the love, Ami.

Pentru ca...

Pentru ca...
doar eu fac intindere musculara noaptea
doar eu am obsesii de care nu pot scapa
doar eu sunt pe aceeasi lungime de unde cu Stefy, Miri, Flavi, Maru si Mede (+Letty)
doar eu sunt o capsuna vieee!
doar eu am o minte de bebe si ma port ca unul :D
doar eu gasesc devize tampite
doar eu ascult muzica trista... in contrast cu personalitatea mea
doar eu rad la cele mai seci glume
doar eu ma joc oW ca o tampita
doar eu sunt mereu acolo pentru ei
doar eu sunt prea sincera
doar eu nu gandesc ce zic
doar eu ma atasez de oameni prea repede
doar eu am o gura cat Somesu' cand nu trebuie
doar eu sunt caracterizata prin: "Ochelari de musca"
doar eu scriu ceva ce nu vreau si iese ceva amuzant
doar eu ador varcolacii, vampiri si urban fantasy-urile asa mult ca doar eu stiu
doar eu imi verific posta si mail-ul de 2 ori pe zi
doar eu desenez chestii morbide cand sunt fericita
doar eu am vise care... nu prea au cum sa devina reale
doar eu daca ma apuc de un serial ma uit la cate 9 episoade pe zi
doar eu sunt eu si nu-mi convine sa fiu comparata cu nimeni!
Combinatia asta... na mai gasiti pe cineva ca mine. Prin doar eu-ruile ma refeream la faptul ca doar eu fac totul... nu ca altii -ar face una sau alta!
Ai uil mis iu Miri!
Ami, doar eu!

Random

Tamtam!!
Nu stiu de ce am atata energie! Am facut un proiect la geogra (PowerPoint si si "papirus") si maine cam dau test la mate. Nu am nicio problema! Haha.
Vai ce poza smechera am gasit pe net cand am cautat populatia egipteana! Si sa am pus-o intr-un diapozitiv. Si la sfarsit am trantit o poza cu o camila care ranjea! Si e asa mare poza.
Stiu colegilor ca de abea asteptati :). Partea asta a anului scolar e cea mai draguta dar si trista in acelasi timp. Fericita pentru ca traiesc cu gandul de a scapa pentru 3 LUNI de scoala si trist pentru ca... ei bine nu-i trist!
Vineri au absolvit aia din a12a. Si nu stiu cum am ajuns sa ramanem... 7(noi in clasa suntem 16)! Mda si ne-am dus cu mare speranta ca ne vor lasa sa plecam de la ultimele 2 ore (profa de religie nu avea nimic impotriva) si ghici ce? Nu ne-au lasat! Am stat in soare in timpul orei de religie si apoi am mers la mate :(. Adica ce cruzime e asta... mate ultima ora VINERI. Am rezolvat ecuatii, puteti crede? Pfff. Noi singurii prosti care nu am plecat. Da,da. Si cica s-au pus absente si clase intregi daca chiar nu s-a prezentat macar un elev. Da, si daca s-a prezentat 1... restul au fost pusi absenti. :]
Am gasit 2 plusuri mov stupide si vreau sa le smotocesc! Pai... mama s-a apucat sa-mi dea plusurile, puteti crede si asta? Off.
Ami

A avea puterea >:)

Da, da! Ora de mate! Scriem, scriem si... scriem. Eu stateam si vorbeam ceva cu Stefy la un moment dat si se-ntoarce desteptu de coleg din fata. Ia el nu stiu ce de pe banca sau din penarele noastre... eu ii arunc o "privire". Ma uit la Stefy si ii zic: Stai sa vezi ca privirea mea ucide! Si am mai stat o vreme sa o amenint pe colega din spate ca daca nu face ce vreau eu o voi musca de cap, ea fiind revoltata si intrebandu-ma de ce si spunandu-mi ca l-as face pe Cutarescu nefericit daca i-as face o gaura in cap. Daaa stiu am avut ganduri violente azi. Si daca chiar va intrebati, nu, nu am muscat-o de cap. :))
Ma intorc si il vad pe coleg ca se loveste cu mana de banca si zbiara: Auuuu!
Ha, ha i-am zis eu. Evil me ^.^

*Promit sa nu ma schimb pentru oameni, ma voi schimba pentru mine daca ar fi. Nimeni nu ma poate face sa ma comport sau imbrac altfel. Nu imi mai ziceti ca daca nu o sa fiu asa sau asa nu ma vor placea nu stiu care persoane. Ce? Eu ii plac pe toti? Mnu. Promisiune facuta pentru mine.

Am ajuns sa combin tristetea cu momentele amuzante. Ce va rezulta asta? O tornada. Dar, nu pot sa cred ca dintr-o prostie s-a ajuns la asa ceva. Tot nu pot. Poate ca alte 2 persoane sau chiar 3 stiu la ce ma refer. Nimic special, doar cum m-am/ m-a mai facut odata de ras.

Ami, care se revolta & mai are inca ganduri violente. Da... stiu sa omor un om cu o carte. >:)

Alta parte, a mea

"It reminds me that it's killing time!"


Da, da nu stiu de ce in ultime vreme am impresia ca oamenii ma cam calca in picioare! Asa, de ce nu m-as preface mai bine intr-o pietricica? Si asa, nu mai are sens. Multi cred ca ma cunosc, dar nu au nici cea mai vaga idee despre personalitatea mea. Cativa cred ca nu ma cunosc, dar defapt, da o fac. Insa asa o persoana gasesc intr-o mare de alte 100. Va rog, nu va simtiti flatati, pentru ca nu stiti cine sunteti. Sigur... am ajuns eu pana la urma de fraiera. Am ajuns la concluzia ca am "prieteni" superficiali. Daca as lua o sita si v-as strecura, nu ati ramane multi. Multi ati pica, chiar si unii la care CHIAR nu va asteptati. Daaa, se pare ca e adevarat, nu are rost sa te implici prea tare intr-o prietenie.
Ami se schimba. Nuuu, nu si la postarile de pe blog, dar se schimba.M-am hotarat, sa nu mai am atata incredere in oameni. Eu multumeste la voi ca cititi.
Ami, cea trista :).

Ce bine era, atunci

Banal. Mergeam la magazin. Am trecut pe langa niste tufe (na poftim, ce imi aminteste mie de copilarie)... Si imi zic eu: " Ba, candva eram mai mica decat chestiile alea." Trec eu... ce, Doamne ajuta-ma! Eram cu jumatate de metru mai inalta. Repede mai trece timpul. Da, ciudat ramane ca 1. vreau sa fiu iarasi copil mic si 2. vreau sa cresc mai mare. Adica, mai demult cand eram mica mereu plangeam la "My heart will go on", si nu stiu de ce! Doar nu eram asa desteapta sa inteleg versurile la 2 ani, nu? Anormal. Acum, mda o ascult si?! Nimic. Copilaria e ceva raaau! Te intristeaza cand realizezi ca inca esti copil, da nu prea! Cica eu am 13 ani, adica thirteen. Adica se termina cu "teen", cica sunt un teen. :) Da, nu-mi place ideea. Si nici ideea ca sunt mica! Of, greu mai e, era mai bine atunci! Cand nu aveam "teen" la sfarsit.
Ami... cam diluata in muzica azi :)