tag:blogger.com,1999:blog-13468327935048820472024-02-22T19:38:18.621+02:00A fost odata o capsuna... verde"I just write what I wanted to write. I write what amuses me. It's totally for myself."
J. K. RowlingAmihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.comBlogger126125tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-37057961461272538542015-06-07T01:40:00.000+03:002015-06-07T01:40:38.186+03:00Oglindă Am în față o oglindă, o oglindă care nu-mi reflectă propria imagine. Mă aștept ca reflecția străină să se sincronizeze cu mișcările mele, dar sunt încorsetată de gândul că s-ar putea sa nu fie așa. Ce se întâmplă dacă eu mă mișc și ea nu? Ce se întâmplă daca ea se mișcă şi eu nu?<br />
Pentru o secundă vreau sa sparg oglinda.<br />
Reflecţia nu mi-e străină.<br />
Nu clipesc.<br />
<br />
<br />Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-53032698915159909722015-04-10T23:54:00.002+03:002015-04-10T23:54:49.981+03:00Octopussy de Cristina Boncea <br />
<div>
<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgO0fRRdmrwNCcS_DFK-DNBLAejoDvVS5If4AEvrFxyusjAcxxDek5DmmtqwwgUML0qQY8tmuenTRCFE8zxLLWAmirdSrlmvQm5dOuc6_Tw4Jw6BjJWDOs0hSY728MuyKbsvh5aFlf1xbC3/s1600/crisaaa+020.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgO0fRRdmrwNCcS_DFK-DNBLAejoDvVS5If4AEvrFxyusjAcxxDek5DmmtqwwgUML0qQY8tmuenTRCFE8zxLLWAmirdSrlmvQm5dOuc6_Tw4Jw6BjJWDOs0hSY728MuyKbsvh5aFlf1xbC3/s1600/crisaaa+020.jpg" height="212" width="320" /></a>Acum vreo două luni am aflat de viitorul debut literar al Cristinei Boncea. Abia aşteptam să pun mâna pe <i>Octopussy</i> şi să mă afund în imaginaţia ei, în alte cuvinte să o cunosc pe Crisa într-un alt fel. Entuziasmul meu a fost considerabil sporit de prietenia mea îndelungată (dar nu foarte constantă, din păcate) cu tânăra autoare. Am lăsat lectura să prindă rădăcini înainte să îmi răspândesc părerea de wannabe critic litrerar. Aşa că (sper că) pot confirma obiectivitatea recenziei mele.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
I. Cine este Cristina Boncea? :)</div>
<div>
„Născută pe 1 ianuarie ’98. O persoană încăpățânată, care nu vrea decât să scrie, acesta fiind singurul lucru la care nu a dat-o în bară niciodată (sau cel puțin nu așa de tare încât să renunțe). Locuiește în București, îi plac pisicile și orice ține de viața de noapte. Romanul ei de debut este cea mai mare realizare de până acum și se bucură de fiecare clipă în care își amintește că a reușit. Cărțile sunt obiectele pe care le prețuiește cel mai tare și nu ar putea trăi prea mult fără a citi. Motto-ul după care se ghidează în viață este „Muncește așa de tare, încât idolii tăi să îți devină rivali”. Îi place ceaiul negru.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
II. Ce se intâmplă în Octopussy?</div>
<div>
„Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.</div>
<div>
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…</div>
<div>
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.”</div>
<div>
<br /></div>
<div>
III. Ce cred eu?</div>
<div>
Cred că abia după ce am terminat romanul Crisei am ajuns la concluzia că o persoană cu adevărat inteligentă trebuie să fie în stare să intrige sau chiar să scandalizeze alţi oameni(nu este neapărat să o şi facă şi de asemenea nu toţi oamenii cu comportament scandalos sunt inteligenţi). Şi exact asta este <i>Octopussy</i>, o carte fie înţeleasă şi plăcută pentru nonconformismul ei, fie respinsă pentru caracterul ei mai degrabă impudic. În orice caz, nu cred că am văzut vreo recenzie care să considere romanul mediocru. </div>
<div>
Vocea naratorului şi limbajul personajelor sunt ajustate în aşa fel încât să corespundă realităţii modului de exprimare al generaţiei mele, totuşi tind uneori mi s-a părut prea mult. Acţiunea m-a captivat, pentru că într-adevăr, protagonistele cărţii sunt unice. Am citit <i>Octopussy</i> foarte repede, în mai puţin de o zi. Pe de altă parte nu m-am ataşat deloc de ele şi am simţit doar un vag contur al caracterului lor. Romanul ar fi căpătat altă esenţă dacă Becks şi Hyena erau prezentate mai amănunţit. Lucrul care mi-a plăcut cel mai tare a fost ideea bine ilustrată de acţiune. Fiecare dintre noi are o sferă care delimitează mai mult sau mai puţin normalul şi patrunzând în lumea firească a unei alte persoane s-ar putea să nu ne regăsim pe noi înşine, ceea ce ne sperie. DECI Octopussy nu face nimic altceva decât să prezinte greşeala de a fi normal. Din punctul meu de vedere, o asemenea carte trebuie citită pentru ca cel mai probabil te va impresiona, dar ţine de felul tău de a gândi dacă în mod pozitiv sau negativ. Mă bucur foarte tare de debutul Cristinei, care mi se pare unul reuşit şi sunt nerăbdătoare să îi rezerv mai mult loc în biblioteca mea!</div>
</div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-38787935684516157022014-08-14T00:38:00.001+03:002014-08-14T00:38:12.006+03:00Summer Well 2014 OH DADADADin primul moment în care s-a anunţat line-up-ul de la Summer Well aproape că nici nu s-a pus problema să nu-mi fac apariţia la festival. Scria mare, frumos şi cu majuscule PLACEBO.<br />
<br />
Aşşşşşşşşşaaaa, bine, am ajuns la Bucureşti, i-am făcut capul calendar Anei (Ana mulţumesc încă odată frumos de tot pentru găzduirea unui copil temporar homeless şi grija cu reflexii materne pe care mi-ai purtat-o) şi am mers la conceeeert.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoPpOpTjfPuinWjLy3Kb0hhABEYHqnPAWw93GGLzgH4t9QG9n4uWZWwyApVm0IfWL33-QxLXgcRxo3K56FwEOzda7aveiGlQoeE3a3Gi5fwiXpzwzYO1zIARy1uoCe_L3F7qkOTG8lHmG6/s1600/bastille.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoPpOpTjfPuinWjLy3Kb0hhABEYHqnPAWw93GGLzgH4t9QG9n4uWZWwyApVm0IfWL33-QxLXgcRxo3K56FwEOzda7aveiGlQoeE3a3Gi5fwiXpzwzYO1zIARy1uoCe_L3F7qkOTG8lHmG6/s1600/bastille.jpg" height="240" width="320" /></a>În prima zi am mers cu ideea că de abia aştept să treacă pentru că eram nerabdătoare sa-i văd pe PLACEBO. I-am ratat pe The Prides si Chloe Howl. În schimb am prins tot concertul celor de la The 1975 ŞI MI-AU PLĂCUT MULT PREA TARE. Ştiam doar piesa Sex, pe care au lăsat-o ultima, dar mi-a placut zbenguitul lui Matt Healy şi cum mânuia în acelaşi timp sticla de vin şi microfonul. Îi voi mai asculta. La Newman am stat cam departe de scenă, dar a fost o atmosferă plăcută şi în timpul concertului său. Era vesel, era activ, interacţiona cu noi, dar melodiile lui nu m-au dat pe spate. Thumbs up, totuşi, pentru un concert reuşit. BASTILLE, BASTILLE, BASTILLE- pe voi vă aşteptam pregătită cu 4 piese ştiute pe de rost. Nu credeam că vor cânta No Angels, DAR au facut-o şi am fost fericită. Şi concertul în sine a fost memorabil, cu Dan care rostea un ''mulţumesc'' impecabil şi cu vizita neaşteptată în public. Promit să mă afund puţin mai tare în discografia lor. Parcă îmi părea rău că mi-am dorit să treacă ziua I. (Poza: Andra Stana)<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQpH-tPxNy547gMvnAVGV_CQQ_qIFmkrI7RmANxt80ULCPv1E3wRtuKJsNb1wXC3NT7WfqIIjgG1Hx0gqSRGZ7M4UNwsUHaV2iJC_HRYfLaovYDwL47JDpt-G_Jg4NO8roaop8cYMfXbit/s1600/IMG+023.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQpH-tPxNy547gMvnAVGV_CQQ_qIFmkrI7RmANxt80ULCPv1E3wRtuKJsNb1wXC3NT7WfqIIjgG1Hx0gqSRGZ7M4UNwsUHaV2iJC_HRYfLaovYDwL47JDpt-G_Jg4NO8roaop8cYMfXbit/s1600/IMG+023.jpg" height="240" width="320" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJPflBTkaOp1NTO2iRzFbAZHf_C6uTIQOqbnwvJq9MH-pDlJ3qup34JbKerRbUg9kcZndRow8bMeDaxLlFFfgLpYyB0DYm2Ndr65OvxywdPyQeB9_AuaO3Pv-JeQexiTqtNJxi-af9-mXC/s1600/IMG+031.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJPflBTkaOp1NTO2iRzFbAZHf_C6uTIQOqbnwvJq9MH-pDlJ3qup34JbKerRbUg9kcZndRow8bMeDaxLlFFfgLpYyB0DYm2Ndr65OvxywdPyQeB9_AuaO3Pv-JeQexiTqtNJxi-af9-mXC/s1600/IMG+031.jpg" height="240" width="320" /></a>A doua zi, ziua mult aşteptată. Am prins o parte din Reptile Youth, care erau nişte rockeri cu păr lung şi transpiraţi foarte vioi şi activi. O alegere foarte potrivită pentru trupa din deschidere. Tom Odell, simpatic, o personă pe care ai vrea să o strângi în braţe cu piesele lui pufoase şi frumoase. Toboşarul din trupa care îl acompania a intrat pe scena cu o cămaşa albastră şi ne-a parasit cu una neagra şi lucioase. Ca orice toboşar care se respectă, de altfel. Miles Kane, heheheh un stil vestimentar... interesant (puţin cocălăresc DOAR PUŢIN), dar un entertainer adevărat. A cântat, a dansat (partea dorsală a fost piesa de rezistenţă, sau cel puţin asta a vrut el să fie), exact ceea ce aşteptam din partea lui. Mişto. The National au fost liniştitori şi cea mai bună parte a fost interacţiunea FOARTE vie cu noi. Solistul a intrat de 2 ori în public, pe dreapta şi stânga. Îmi pare sincer rău că nu ştiam nicio piesă de-a lor. Poate data viitoare. (Poze proprii)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4iEEMNzfO-7Dc08cHI1pP-5SbfA20AZI6m9gcCIuu8B2EplHawJnVvc2dUqlqed7Jq-gnidroIXKYTgr8mNUrwg3b94pKAIDcXKh-Eka444e_wmiLkljrd1GB4TdXmOGR2kXFhtsUyoJK/s1600/IMG+057.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4iEEMNzfO-7Dc08cHI1pP-5SbfA20AZI6m9gcCIuu8B2EplHawJnVvc2dUqlqed7Jq-gnidroIXKYTgr8mNUrwg3b94pKAIDcXKh-Eka444e_wmiLkljrd1GB4TdXmOGR2kXFhtsUyoJK/s1600/IMG+057.jpg" height="320" width="240" /></a>PLACEBO. Toată ziua m-am scremut să mă postez cât mai aproape de scena. Am avut un loc decent. Înainte de concert am averizat-o pe Anca să nu se sperie de reacţiile mele din timpul concertului. Nu s-a speriat şi sper sincer ca i-au plăcut şi ei. De când au aparut pe scena am început să mă panichez şi să ţip de parcă viaţa mea depinde de acel urlet. A fost magnific. Am urlat fiecare vers, scuipând câte puţin din sufletul meu şi am dansat şi m-am simţit în elementul meu. Mi-am dat seama din nou că nu va exista vreodată o trupa la fel de importantă, pentru mine, ca ei. Am avut, am şi voi avea în continuare gravat mare PLACEBO pe suflet. Brian a fost foarte chic cu părul lui perfect pe care şi-l aranja constant. M-am pus de-acord cu Flavia, din nou, că Brian este sinonim cu fabulos şi a ţinut să îmi reamintească de talentul lui de a se machia mult superior aptitudinilor mele în acest domeniu. Îmi pare rău că nu a venit si Flavia la festival, i-am simţit lipsa. Stefan a avut printre altele un bas pictat în culorile curcubeului, foarte reprezentativ pentru el. Steve, fericit, în continuă mişcare, transpirat. Bate tobele foarte prietenos hehe. Mulţumesc PLACEBO pentru încă un concert superb!<br />
MULŢUMEEEEEEEEEESCCC!!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjjm5GLwGEmR4XQd9sOLGILgXHBJgoJ-s50xOVB9P1Jt3NQ4oYvlwKzkKmAH2n0K5yGgDwvi20eB7P3aYOT6UZyaI1cd7O123sL_KQsvKdwdMN4A3Cgh2QmQHamlo77iN7m8B-JESPyYyb/s1600/pozabuna.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjjm5GLwGEmR4XQd9sOLGILgXHBJgoJ-s50xOVB9P1Jt3NQ4oYvlwKzkKmAH2n0K5yGgDwvi20eB7P3aYOT6UZyaI1cd7O123sL_KQsvKdwdMN4A3Cgh2QmQHamlo77iN7m8B-JESPyYyb/s1600/pozabuna.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpm4LwvzrfhTPaSGkUOpiecb6cBEwvqnU__ekIgsY0t3BeqLWbWuVIcGShqP_FT0s9faLwljcjxw0wu4MnzQpY-czvuQgLfnjeKReBVVSscBJbKn0naqAgVYqz5BA5hpM_2WngEPY6WyEg/s1600/IMG+072.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpm4LwvzrfhTPaSGkUOpiecb6cBEwvqnU__ekIgsY0t3BeqLWbWuVIcGShqP_FT0s9faLwljcjxw0wu4MnzQpY-czvuQgLfnjeKReBVVSscBJbKn0naqAgVYqz5BA5hpM_2WngEPY6WyEg/s1600/IMG+072.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
Şi cu ocazia asta am cunoscut-o şi pe simpatica de Andra, o altă fană PLACEBO la fel de ciudată ca mine. Şi, Ana, încă odată: Mulţumesc, mami! Şi mulţumesc şi parinţilor mei care au avut încredere că nu mă las răpită de ţigani dacă mă îmi dqau voie să merg singură în capitală!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjyWUbJq80My5y_1YsR9FWFvhkGu4fW-jqZdzNnvOxSiajFEG2NRyUnofQa1CzMDbR7y32U5jUogNZ51-Y7bPFwznRMvYtuKymF2WkpVvM3zykuIsAO788w2_gGrY7Tix3Ol0THU7Onv-x/s1600/10605759_708533139219827_1465637828_o.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgjyWUbJq80My5y_1YsR9FWFvhkGu4fW-jqZdzNnvOxSiajFEG2NRyUnofQa1CzMDbR7y32U5jUogNZ51-Y7bPFwznRMvYtuKymF2WkpVvM3zykuIsAO788w2_gGrY7Tix3Ol0THU7Onv-x/s1600/10605759_708533139219827_1465637828_o.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
<br />
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-27997444552253631402014-07-15T22:30:00.004+03:002014-07-15T22:30:34.757+03:00Sunt un unicorn<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhc9QaLt2Vvdto-Hx-2QT5Fzc4SuyzwwaElJSyYUAIVAse5-BE-QIr00xaDamBw1_i-3vCM9XYY1J-rPyuMb-MRd3ZaEnGsnOUa9QCNWf4TlHq9o_Orp_YbHjMZWa4hJgSO8WbpRv8cBcb9/s1600/unicorn.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhc9QaLt2Vvdto-Hx-2QT5Fzc4SuyzwwaElJSyYUAIVAse5-BE-QIr00xaDamBw1_i-3vCM9XYY1J-rPyuMb-MRd3ZaEnGsnOUa9QCNWf4TlHq9o_Orp_YbHjMZWa4hJgSO8WbpRv8cBcb9/s1600/unicorn.jpg" height="231" width="320" /></a>Oamenii în general subestimează unicornii. Sunt convinsă că de fapt, unicornii nu reprezintă inocenţa stereotipică proiectată de natura lor "paşnică". De ce ar fi un cal cu un corn în frunte mai de încredere decât orice alt cal?! De ce nu şi-ar folosi cornul pentru a măcelări? De aia îmi plac, pentru că nu sunt ceea ce par.<br />
<br />
Eu sunt un unicorn. Oamenii au încredere în mine pentru că am 4 ochi. Pentru ca port funduri de borcan. Pentru ca port ochelari.<br />
<br />
PĂI SUNT CONVINSĂ CĂ POŢI SĂ OMORI PE CINEVA ŞI CU O PERECHE DE OCHELARI, DOAR PUNEŢI-MĂ LA ÎNCERCARE. <b><i><u>Nu</u> </i></b>mai aveţi încredere în oamenii cu ochelari şi unicornii nu sunt roooooooz cu sclipisclipi ŞI NICI PUFOŞI. (ştiu că am unul de pluş care arată exact aşa, dar este loc doar de un unicorn rău în casă).<br />
<br />
Sunt un unicorn. Şi vin după tine.<br />
*sunete de cal turbat*Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-25783523493725667512014-06-20T18:47:00.003+03:002014-06-20T18:47:45.566+03:00Canapeaua din Someş: crimă sau alegere?<div>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWVqLGTtU0aWBMH18E_IvMyBZB5y2IlbVQDkVSE6OtT-E62JgIl6sOW351LQRAyvRi5gw6AWBh_vjlGfsJ9bt05yIIrTGM4Q8u92kHTYPI8psZifnPTHiUieLpAfLlM_hygvfkV77IldPG/s1600/sofa.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWVqLGTtU0aWBMH18E_IvMyBZB5y2IlbVQDkVSE6OtT-E62JgIl6sOW351LQRAyvRi5gw6AWBh_vjlGfsJ9bt05yIIrTGM4Q8u92kHTYPI8psZifnPTHiUieLpAfLlM_hygvfkV77IldPG/s1600/sofa.jpg" height="266" width="400" /></a>Începând cu momentul în care vezi o canapea în Someş începi să îţi pui nişte întrebări.</div>
<div>
Alţii poate se întreabă cât e ceasul sau ce zi e, dar eu m-am întrebat cum a ajuns acolo.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Posibilitatea 1.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cineva şi-a scos canapeaua la plimbare şi dintr-o dată l-a împins o bunicuţă ninja care era geloasă pe modelul fancy al canapelei.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Posibilitatea 2.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Cineva s-a rugat la Dumnezeu să primească o canapea, dar Dumnezeu nefiind sigur de adresă, a livrat-o greşit (pentru că toata lumea a citit în carţile de religie din clasa I că dacă îţi doreşti ceva, roagă-te şi Dumnezeu îţi va da...) şi aşa a ajuns în apă..</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Posibilitatea 3. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Canapeaua era prea stânjenită să meargă la bazin cu prietenii ei, pentru că nu avea cu ce costum de baie să înoate şi se simţea grasă, aşa că a ales să meargă să se bălăceasca în râu, dar într-adevăr era prea grasă şi nu s-a mai putut ridica la suprafaţă. (acum vine momentul în care ar trebui să lansez o petiţie pentru salvarea canapelelor obeze din România)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Posibilitatea 3 jumate'.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Canapeaua era prea stânjenită să mearga la bazin cu prietenii ei, pentru că nu avea cu ce costum de baie să înoate şi se simţea grasă, aşa că a vrut să se sinucidă. Şi a reuşit. (help line pentru canapelele depresive?)</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Posibilitatea 4.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nişte peştişori şi-au comandat o canapea.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Nu, acum serios. CINE ARUNCĂ O CANAPEA ÎN SOMEŞ?!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-48915731933726073012014-04-11T23:39:00.002+03:002014-04-11T23:39:40.090+03:00Bătrânul şi CD-urileAm intrat în Librarium în căutarea unei cărţi anume şi m-am aşezat să răsfoiesc respectivul volum. Trebuia să le aştept pe Valentina şi Diana.<div>
Recunosc, îmi era mult prea lene ca să citesc şi afară era mult prea frig, aşa că îmi plimbam privirea prin toate colţurile librariei în căutarea a ceva interesant. Şi am găsit.</div>
<div>
Un bătrânel cu părul pudrat de vreme, îmbrăcat în culori sobre şi cu o şapcă neagra, înviorată de puţin galben, îşi ridica încontinuu nelipsiţii ochelari pe nasul cârn. Acesta se uita curios, adâncit, la nişte CD-uri. Am surâs discret, dar am rânjit când am conştientizat că se uita la albumul meu preferat. Luase în mâinile tremurânde toată discografia Placebo şi întorcea fiecare disc pe toate părţile, probabil încercând să înţeleagă de ce pe unul e un copil care se strâmbă excesiv, pe altul o maşinărie ruginită ş.a.m.d.</div>
<div>
Povestioarei acesteia îi lipseşte deznodământul, din păcate, pentru că am ieşit din librărie înainte să aflu ce a cumpărat bătrânelul, dar mi-a plăcut imaginea remarcabil de ludică, pentru că vârstnicii tind să reacţioneze sceptic în legătură cu muzica modernă. Da, ştiu, probabil ca bătrânelul căuta un cadou pentru cineva, dar nu voi şti niciodată, aşadar de ce să nu-şi fi căutat lui un CD Placebo? :)</div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-84152541755003342532014-03-09T01:15:00.000+02:002014-03-09T01:15:17.764+02:00Un erou in blugi si camasa<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZbTV-qG4muEHPJccAj4LkAd6B6PPcwOTp3-wiiVnbh5xu8y2Z6K6yird2EuD2tBUSzkwadrd3fleN60dKwN0ccJFzriHi7yubPFQLIozIbZtrcqLQ1wesEbMr1GevH4H5cK9NvKHn6ZWy/s1600/chirila.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZbTV-qG4muEHPJccAj4LkAd6B6PPcwOTp3-wiiVnbh5xu8y2Z6K6yird2EuD2tBUSzkwadrd3fleN60dKwN0ccJFzriHi7yubPFQLIozIbZtrcqLQ1wesEbMr1GevH4H5cK9NvKHn6ZWy/s1600/chirila.jpg" height="320" width="240" /></a>Pentru că în sfârșit mi s-a întâmplat și mie ceva interesant am revenit pe blog. Și pentru că m-a încurajat Flavia. Da.<br />
<br />
Am fost astăzi la concert Vama, la Iulius. Desigur, acest eveniment nu a fost atracția principală a serii pentru un număr îngrijorător de oameni care erau entuziasmați ca aveau ocazia să se rujeze simultan și să intre în cartea Guiness a recordurilor. Impresionant, așa-i? Remarcabil recordul clujenilor, mă simt mândră.<br />
<br />
În fine, m-am dus la concert caaa să țopăi și să fredonez numărul onorabil de piese de la Vama pe care le cunoșteam. Nu m-am gândit că l-aș putea întâlni pe Chirilă sau că va face poză cu mine sau că îmi va da autograf, așa că nu mi-am luat nici cartea a cărui autor este cu mine și nici albumul recent al trupei. Ce greșeală.<br />
După ce m-am isterizat câteva minute după concert (prietenele mele, alți câțiva 40 de oameni și cu mine fiind singurele persoane care nu stăteau ca înfipte în podeaua mall-ului pe parcursul concertului) am reușit să intru în spațiul amenajat pentru istericii care voiau să îi întâlnească pe membrii trupei. Tremuram și pe jumătate nu înțelegeam ce se presupunea să fac, abia prea târziu am înțeles că trebuia doar să ma simt bine.<br />
Tudor Chirilă stătea așezat și trimitea mesaje. Eu stăteam inertă și mă bâlbâiam pe dinăuntru ca o persoană limitată psihic. M-am dus și i-am întins una dintre cele două cărți pe care le aveam în geantă, "Bătrânul și marea". Acesta s-a uitat mirat la mine, dar zâmbea. "Știi.. am vizitat casa lui Hemingway nu de mult. S-a sinucis pentru ca era depresiv, știai? Mama lui îl punea să se îmbrace ca o fată când era copil." "Da, știam că s-a sinucis, citisem pe net ceva..." și i-am întins și a doua carte pe care o aveam la mine, adica "Ion", ceea ce aveam să regret ulterior pentru ca s-a uitat ciudat la mine, dar m-a refuzat politicos dându-mi de înțeles că acea carte nu era ceva pe care el să vrea să-și lase amprenta (cartea e a Ștefanei și mă gândeam că i-aș face o bucurie). Am înțeles asta, fiind în totalitate de acord cu decizia sa, pentru ca nu știu nici eu de ce m-am gândit că cineva ar semna pe o asemenea carte, dar măcar pot afirma că am fost probabil prima care l-a rugat pe Tudor Chirilă să semneze Ion, hehe.<br />
Oricum, chiar dacă până acum îl apreciam, faptul că a fost atat de cald și nu mi-a trântit o semnătură scârbită, astfel aducând la sfârșit ritualul datului de autograf, m-a impresionat. Impecabil de politicos și plin de umor, a pus capăt unei săptămâni de căcat. Nu mi-a arătat că eram doar o altă isterică mult prea electrocutată de întâlnirea cu el, ci chiar mi-a dăruit puțin din timpul său. Un erou în blugi și cămașă albă.<br />
Atât zâmbetul lui copilăresc, sincer și puțin strâmb din poza, cât și faptele sale mi-au dovedit că el este ceea ce cântă, ceea ce scrie. El, dragi cititori, este Tudor Chirilă!Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-65166350866888557482014-02-04T00:05:00.002+02:002014-02-04T00:47:52.766+02:00De ce (nu) citim?<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzKxdLulKZPns6aSaHmSsyAC8VwE68KUEw6n3m9BFZ-Uq4hM72KuUPIcddIIylYOQGT5F6S7aTfuoBlBcxXMl-eSAjM2axDeRSeitJM_4767Wyl1ZUfIgt_zAOlMSxFTiQhbrSHORVcAnp/s1600/bookz.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzKxdLulKZPns6aSaHmSsyAC8VwE68KUEw6n3m9BFZ-Uq4hM72KuUPIcddIIylYOQGT5F6S7aTfuoBlBcxXMl-eSAjM2axDeRSeitJM_4767Wyl1ZUfIgt_zAOlMSxFTiQhbrSHORVcAnp/s1600/bookz.jpg" height="320" width="227" /></a><br />
CAUTION: Dacă eşti necititor şi citeşti postarea asta, s-ar putea să ţi se schimbe statutul, eu în locul tau.. aş avea grijă.<br />
<br />
Recent, într-un Q&A de pe tumblr, Vale mi-a pus întrebarea "why do you think people don't read?" şi astfel m-a intrigat şi am analizat puţin subiectul acesta. Majoritatea lumii (nu) citeşte. Care este cauza?<br />
Scopul acestei postări nu este să elucidăm de ce într-o anumită zi nu citim sau citim, ci dacă în general suntem nişte cititori fideli sau nu.<br />
<br />
De ce <u>NU</u> citim?<br />
<br />
<ul>
<li>Pentru că nu avem timp</li>
<li>Pentru că vedem cititul ca pe ceva inutil/pentru tocilari din moment ce ne putem EVIDENT baza mereu pe cunoştintele internetului (nu)</li>
<li>Pentru că ne este prea lene şi preferăm să facem total altceva</li>
<li>Pentru că în copilărie am fost forţaţi să citim şi acum vrem să evităm asta pe cât posibil</li>
</ul>
Şi poate că mai sunt motive, mereu găsim scuze pentru orice. Dacă am ratat vre-unul, anuntati-ma!<br />
<br />
De ce citim?<br />
<br />
<ul>
<li>Pentru că ne-a zis profu/profa şi nu vrem o notă proastă</li>
<li>Pentru că ne-a recomandat cineva cartea</li>
<li>Pentru că ne plictisim</li>
<li>Pentru că ne place</li>
<li>Pentru că ne cicălesc părinţii</li>
<li>Pentru că ne-a plăcut filmul</li>
<li>Pentru că ştim că avem ce învăţa din cartea respectivă.</li>
</ul>
<div>
Acum o să vă spun de ce citesc eu.</div>
<br />
Eu citesc pentru că din clasa a 5-a, când Flavia obişnuia să mă care cu ea la bibliotecă forţat, am prins gustul. Până atunci mă feream de cărţi ca dracu de tămâie. Părinţii mei erau disperaţi, la fel şi Oma, singurul meu erou, care încă mai încerca să creadă în mine era Mircea, bunicul meu.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0VYTe7xxbWtj4HKmToGKxhJ_TdKVQIncF2g1SqPMRwu_sjzD5zNZPjqBeLuPWZ8CEmxsJPqZJg46sZjKempm9RLb0N5Na7Oq2iMRI0SELOmehIhImlElRVCHqWH8mIVgSVrpNb1pOoqja/s1600/bookz2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0VYTe7xxbWtj4HKmToGKxhJ_TdKVQIncF2g1SqPMRwu_sjzD5zNZPjqBeLuPWZ8CEmxsJPqZJg46sZjKempm9RLb0N5Na7Oq2iMRI0SELOmehIhImlElRVCHqWH8mIVgSVrpNb1pOoqja/s1600/bookz2.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
De atunci, m-am îmbolnăvit şi eu de febra cititului. Am motive pentru care îmi place să citesc. Dacă citeşti ai cu adevărat dreptul la o opinie proprie, pentru că ai acces la o informaţie mult mai detaliată, nealterată de internet şi de societate. Când iei o carte nouă în mână trăieşti viaţa altcuiva pentru câteva momente fermecate, pentru că simţi altceva decât propriile tale sentimente şi trăiri, practic te îmbogăţeşti atât sufleteşte cât şi din punct de vedere intelectual. De asemenea, poţi să afirimi mai uşor că eşti CINEVA, pentru că eşti stăpân cel puţin pe limba ta maternă, pe care ajungi să o controlezi cu uşurinţă şi astfel să transformi ceva din tezaurul lumii în ceva ce-ţi aparţine şi te poate descrie. Şi desigur, mai sunt si motivele evidente, precum cele din prima poză din această postare.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5VZTEkX2zrrZaI20Ed9synjlszynYuqpfYGyGF5GsQwwQvMQ4HQXL1H_E0VmBC4_HWp5eeTCOUYfDXO8UNDL3VJMC0bL9cl6-x1uowNplaYGdcWxLZ99psacxniVMv1Xwvt4OOQpDfPJq/s1600/bookz1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5VZTEkX2zrrZaI20Ed9synjlszynYuqpfYGyGF5GsQwwQvMQ4HQXL1H_E0VmBC4_HWp5eeTCOUYfDXO8UNDL3VJMC0bL9cl6-x1uowNplaYGdcWxLZ99psacxniVMv1Xwvt4OOQpDfPJq/s1600/bookz1.jpg" height="215" width="320" /></a></div>
Citesc pentru că mintea mea nu este o temniţă sumbră şi părăsită. Este un loc al meu, primitor, în care ştiu că pot hoinări fără să mă plictisesc sau să fiu devorată de monstrul cu numele de Nimic.<br />
Ce-ar fi dacă fiecare am citi măcar 20 de pagini pe zi? Ştiaţi că dacă citiţi o ora în fiecare zi timp de 7 ani puteţi deveni expert într-un domeniu ales de voi?<br />
<br />
<span style="text-align: center;"><i>Îl cunoaşteţi pe Nimic? </i></span>Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-14565988174981111932014-02-01T23:13:00.001+02:002014-02-04T00:48:38.562+02:00Baba isterică și credința ei în teleportareAstăzi/Ieri, blogul meu a împlinit 3 ani! WOOOOOOOOOOOO DA WOOOOOO.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYbNfkudTEW9z5qG3surz129-8_RdplJfvj_0X7rZDlI_9S2IbQ-8W4UH5eYGih7aGtdM7_smbttlffoVhKLT3oH_N2lfnOvmtJ-IW19zkLjCSw7_6mJzj-Xh3ORQN9hrQ07RZBUblcjSP/s1600/jita.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYbNfkudTEW9z5qG3surz129-8_RdplJfvj_0X7rZDlI_9S2IbQ-8W4UH5eYGih7aGtdM7_smbttlffoVhKLT3oH_N2lfnOvmtJ-IW19zkLjCSw7_6mJzj-Xh3ORQN9hrQ07RZBUblcjSP/s1600/jita.jpg" height="213" width="320" /></a>Okay, acum să ne întoarcem la treburile noastre.<br />
<br />
Ca orice proprietar de câine, obișnuiesc să îmi plimb jivina de două ori pe zi. Tipic pentru România, cineva trebuie să intervină între îndeplinirea rutinei mele zilnice și mine.<br />
Soki, neînțelesul meu caniche cenușiu își făcea datoria pe zăpada gri, care se asorteaza perfect cu betonul crăpat din Mănăștur când de dupa o tufă deasă și lipsită de frunziș apare amenințătoare tipica babă pusă pe ceartă(menționez că de când am zarit-o pentru prima dată AM SIMȚIT ce va urma). Aceasta trece de mine, dar la 30 de metri pune frână și se întoarce observând creatura pe care o purtam în lesă.<br />
<br />
-Nu îți mai lăsa câinele să se cace peste tot!!!<br />
(Eu eram cu șervețelul în mână pe cale să îndepărtez urmele lăsate în urmă de Soki, dar desigur, ea se legase de alte mostre de scaun, care se aflau la câțiva metri de mine și javra mea)<br />
-Doamnă, acei căcați NU provin de la câinele meu.<br />
-NU MA INTERESEAZĂ.<br />
-....<br />
-PESTE TOT SE CACĂ CÂINII AȘTIA ȘI NOI ÎI TOT DUCEM DE AICI.<br />
-Doamnă, vă repet, acela nu provine de la câinele meu, nu vedeți că acuma strâng ce a făcut aici?!!?!<br />
-DA, DA PESTE TOT SE CACĂ.<br />
<br />
Ce concluzie trag eu? Că baba supărată, a cărei ochi bulbucați ieșeau din orbite când arunca în toate părțile cu frustrările ei personale, considera că îmi era prea lene să strâng (ceea ce făceam deja) după Soki și că într-un mod misterios, i-am făcut căcăcelul minuscul să se teleporteze fix lângă ea. Mai ales ca.. nu sunt sigură de proveniența acelor fecale carora le purta pică, dar câinele meu minuscul, dacă e sa ne folosim de logica, NU putea fi producătorul lor. Dacă oricum e cineva pe stradă, de ce să nu ne certăm cu el?<br />
<br />
Nimeni nu se ia de vițelușul meu vicios!Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-61169539169068065092014-01-17T23:06:00.001+02:002014-01-17T23:06:45.749+02:00Făt-Frumos: un caz vechi de progeria?"Creştea într-o lună cât alţii într-un an". Progeria much?<br />
<br />
Okay, lăsând glumele proaste la o parte, deja de mai bine de jumătate de lună a început anul nooooou. Da...<br />
Ţin minte că nu am fost de anul trecut la cinema şi şi atunci, am reuşit cu obişnuita mea graţie de elefant să-mi torn sos de nachos pe cizme. Şi... nu, nu e<br />
<br />
Momentan citesc basme despre femei care sunt într-atât de disperate sa aiba un copil, încât se roagă stelelor să le lase gravide măcar cu un lăstar şi care ajung să nască acel lăstar, pentru că se pare că stilul de viaţă YOLO nu a fost inventat de curând. Şi mă rog ca Poşta Română sa nu-mi mai transforme prenumele in Analia, nu e plăcut. Nup.<br />
<br />
Vă recomand călduros serialul Sherlock de la BBC, veţi muri încet vizionându-l. Cum am păţit eu.<br />
Have a nice evening!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/lAF8D0ugyVk?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-89251052814587039132013-12-29T23:39:00.002+02:002013-12-30T00:06:56.992+02:00Anul 2013Sincer, mi-e greu să scriu despre acest an. Mi s-a părut atât de lung, încât uneori când îmi amintesc lucruri trebuie să stau să mă gândesc dacă s-au întâmplat anul acesta sau anul trecut sau acum doi ani... etc. MI SE PARE CĂ AM FĂCUT ATÂTEA!<br />
Anul a început cu olimpiada la biologie, mai târziu am participat la Grow, am continuat cu pregătirea pentru biologie, am fost la olimpiadă laaa engleză şi română, am scris revista Cercului de Lectură (cred că toată creativitatea mea a rămas între acele multe pagini şi de aceea nu am mai prea scris), am luat ore de engleză, am mers la Lecturiadă, am învăţat şi am citit, am râs şi am plâns, am mers în Grecia cu Ştefana, am pierdut vremea, am fost la Sommerschule (GUTENBEEERG!), am început să fac debate, am fost la Rock The City, Deep Purple şi The Human Body, le-am cunoscut ÎN SFÂRŞIT pe Mara, prietena mea din Piatra Neamţ şi pe Crisa, care de anul trecut a devenit bucureşteancă, am revăzut-o pe Sonia (o prietenă foarte draaagă, care s-a mutat în America), am început să ascult Joy Division, am interacţionat pe Twitter cu Ian Harding (lol, Amalia) şi cu PLACEBO (lol again, Amalia) am facut research la neonatologie, mi-am făcut muuuuuulţi prieteni mişto, am mers la ceva simpozion la UMF, am umblat prin cafenele şi last but not least, am fost în Wintercamp. (no particular order)<br />
Pe scurt? Am crescut. Şi nu numai asta, m-am schimbat, m-am maturizat. Realizez că pe parcursul maturizării mele mă simt tot mai puţin încorsetată de naivitate, care încet, încet începe să pălească.(nu te înduioşa, mămico, tot copilaş cu un nivel ridicat de prostie am rămas)<br />
<br />
Ştiu, acestei postări îi lipsesc sarea şi piperul, dar nu vreau decât să-mi rezum activităţile importante din acest an!<br />
<br />
Sper ca şi anul viitor să mă ţină ocupată, să mă distrez, să mai fac un pas către împlinirea mea ca persoană. Pot afirma liniştită că anul 2013 mi-a fost bun prieten şi că chit că acum urmează să iasă din viaţa mea, nu-l voi uita şi îi voi mulţumi constant pentru amintirile frumoase. Nu doar anului doresc să îi mulţumesc ci şi următorilor: tuturor prietenilor mei, noi şi vechi (nu vă enumăr ca să nu uit pe nimeni şi după să aud vorbe, ştiţi că v-aş sufoca cu îmbrăţisările mele), mamei, tatei, bunicilor mei, Ioanei (care a încercat să dea upgrade cunoştinţelor mele de engleză), studenţilor de la Gutenberg, profilor de la şcoală (mai ales domnişoarei Muller, care a petrecut foarte mult timp cu pregătirea mea anul acesta, îi mulţumesc din toată inima), cărţilor, muzicii, ceaiului, lui Soki şi mediului meu înconjurător.<br />
<br />
Aşa, acum aş vrea să ataşez câteva poze acestei postări şi să vă prezint melodia mea preferată. Mi-ar plăcea să aud câte ceva despre 2013-ul vostru în comentariile de mai jos. Dacă aţi citit până aici, thumbs up, sper că nu v-am plictisit.<br />
AH, şi aştept feedback din partea voastra, ce aş putea să schimb la acest blog ca să fie mai plăcut etc etc. (dacă vreţi să mă înjuraţi, vă rog, nu aici, în rest vă primesc cu bratele deschise, fiţi civilizaţi).<br />
Cartea mea preferată de anul acesta este Touching From a Distance, biografia lui Ian Curtis (fostul vocalist a trupei Joy Division) şi filmul cel mai bun pe care l-am văzut anul ăsta? Cred căăăă Bonnie and Clyde din 1967.<br />
<br />
Un an nou fericit! Nu ştiu dacă mai postez anul acesta, aşadar, mulţumesc mult că îmi citiţi blogul, mă face să zâmbesc când mă gândesc că cineva chiar intră şi citeşte ce scriu.<br />
Hehehehehehehehheehheheheheheheheheeee, vă iubesc! ;)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNy4fa83OeAawbJZ2u9yA85cWU5cdyfzWPGik6__thFAiluCPDvTokqxzSxvGXTiwqbWMhcvsNen_bQPJ5em2LGDpYA1hBJTUEUFGmXveQTGpK_PsMg8-tlJMaHZHl5K3xi8x2ld3zkdPB/s1600/alba.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNy4fa83OeAawbJZ2u9yA85cWU5cdyfzWPGik6__thFAiluCPDvTokqxzSxvGXTiwqbWMhcvsNen_bQPJ5em2LGDpYA1hBJTUEUFGmXveQTGpK_PsMg8-tlJMaHZHl5K3xi8x2ld3zkdPB/s320/alba.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio6BLHIVXPACfiDLTYLppj-bfPSFcfkTix_OT7iy7MySAfiMOQzE4DFw-KaUovHVlqHSoXUn8n019ecz7z67PN3-XCOdQyynxY-uOgvUWGtL2jccCEnDPPF3yfzhoKyqUC0hV_DnZsuq6e/s1600/grecia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEio6BLHIVXPACfiDLTYLppj-bfPSFcfkTix_OT7iy7MySAfiMOQzE4DFw-KaUovHVlqHSoXUn8n019ecz7z67PN3-XCOdQyynxY-uOgvUWGtL2jccCEnDPPF3yfzhoKyqUC0hV_DnZsuq6e/s320/grecia.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6jpAcOR5TIMMYyCVrCm8dLPofdNOtkLGMeuOl9e9hUnUgLirf772suJNA6c6Uv4Ec4uyTSbI3cbZYbOSLb3wvT2KRP0z38BfLhBAjU4DINOQuNejIoNnGlyz7Jo1rgSvTrpHW5acEIY5I/s1600/gutenberg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6jpAcOR5TIMMYyCVrCm8dLPofdNOtkLGMeuOl9e9hUnUgLirf772suJNA6c6Uv4Ec4uyTSbI3cbZYbOSLb3wvT2KRP0z38BfLhBAjU4DINOQuNejIoNnGlyz7Jo1rgSvTrpHW5acEIY5I/s320/gutenberg.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxDimhfeKHUcdU-XX9Ac4_beddHG-aELWsLLkefBLhPfsWXt8aZ3c0uecmCkJQTuLAsb3VmBtzXJhrucmejojyolzMoqZF4PROlOR7yF1OqgPCzIFs9QGlRr1CJqYY9zTCO0X7VHLQTdC/s1600/ian.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxDimhfeKHUcdU-XX9Ac4_beddHG-aELWsLLkefBLhPfsWXt8aZ3c0uecmCkJQTuLAsb3VmBtzXJhrucmejojyolzMoqZF4PROlOR7yF1OqgPCzIFs9QGlRr1CJqYY9zTCO0X7VHLQTdC/s320/ian.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidL0qBU_MiK2i-J2AnkNd71LxgkPT4amu9S2gvgvGQKeslErArq6fZ2PU8dl1m9fVFy2jLAxNzZWgPUZVHpFpth9TJi66HWJEbNzrAozXgm2mjzwwp96AizuBDE8rxhRG6VfH1hFyfzSw5/s1600/lol.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidL0qBU_MiK2i-J2AnkNd71LxgkPT4amu9S2gvgvGQKeslErArq6fZ2PU8dl1m9fVFy2jLAxNzZWgPUZVHpFpth9TJi66HWJEbNzrAozXgm2mjzwwp96AizuBDE8rxhRG6VfH1hFyfzSw5/s320/lol.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpCl0MjKH3daliFbeAwdbwY0zlRMEb9eCc0LwaP3vscaekx7efX0rXNeQi4oWffaSdZl1ESjq4-Vu25UpfUAPIyQRSEYvol2oyx6kOhSff1Y0lepUbht-EvRd6xUrUUKwYO6OScYKyuO4V/s1600/sonia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpCl0MjKH3daliFbeAwdbwY0zlRMEb9eCc0LwaP3vscaekx7efX0rXNeQi4oWffaSdZl1ESjq4-Vu25UpfUAPIyQRSEYvol2oyx6kOhSff1Y0lepUbht-EvRd6xUrUUKwYO6OScYKyuO4V/s320/sonia.jpg" width="240" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifolOhHYTUjyyiVhIQpNBQKTYqtq8E1w7-VxkCAKSOVeGnLb-h6dKM3acexjleLcraRZxLNf9yehmfV5DELMqYn_4_Tm8EHcOFRmYQIAGjwf3yzVAmimzmn6WSduP_61NlM3pTwrp7vMaL/s1600/crisa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifolOhHYTUjyyiVhIQpNBQKTYqtq8E1w7-VxkCAKSOVeGnLb-h6dKM3acexjleLcraRZxLNf9yehmfV5DELMqYn_4_Tm8EHcOFRmYQIAGjwf3yzVAmimzmn6WSduP_61NlM3pTwrp7vMaL/s320/crisa.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCd2ZfbisuEvF7azWGxBrpAsHyIa74dEoJxpooIbvPdUXJH2ZDZ-nJ81Yk_NFogb7s915QrmE-k9zqIxVMHjKfnXK3lFlD620Ol5KywqDwZM28OWmwa0WhUrrbHZDx0SS6vZ6t9yIwx_WI/s1600/grow.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhCd2ZfbisuEvF7azWGxBrpAsHyIa74dEoJxpooIbvPdUXJH2ZDZ-nJ81Yk_NFogb7s915QrmE-k9zqIxVMHjKfnXK3lFlD620Ol5KywqDwZM28OWmwa0WhUrrbHZDx0SS6vZ6t9yIwx_WI/s320/grow.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmqwA7KE5lul5waJVQJ_Io4Y6UCBI7x7Hdn9wD5XRnIgWpTAQN2PaEpWPSwEfOEKOtscRECPNAdPkNY6VL9lrYFf0nla2FQlLbgfEpAtBDFslSSW-4US9G_t90ky7nFGO3tdehe4v598iR/s1600/omg.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="167" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmqwA7KE5lul5waJVQJ_Io4Y6UCBI7x7Hdn9wD5XRnIgWpTAQN2PaEpWPSwEfOEKOtscRECPNAdPkNY6VL9lrYFf0nla2FQlLbgfEpAtBDFslSSW-4US9G_t90ky7nFGO3tdehe4v598iR/s320/omg.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoQh0cJy1vW6B7wVcB7UYMk1nDJ4kfb488lGxmPX9nHZfeC7cT3UAVxLeGw7SBdXL3d2Bj_2ld2jXON_Hk-11NA7d9HatqgOypxo9SzDCsnA9m7lOOGaGP1fRtuZKC8u8BdIhXAlvCUF3w/s1600/yess.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoQh0cJy1vW6B7wVcB7UYMk1nDJ4kfb488lGxmPX9nHZfeC7cT3UAVxLeGw7SBdXL3d2Bj_2ld2jXON_Hk-11NA7d9HatqgOypxo9SzDCsnA9m7lOOGaGP1fRtuZKC8u8BdIhXAlvCUF3w/s320/yess.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/zuuObGsB0No?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-50662488122616733492013-12-27T09:30:00.000+02:002013-12-27T14:04:25.560+02:00Steph, curcubeul şi sarmalele<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtWM-3nVRuS5JF3FCnLs3enisrCTSRC3ytn1GVpzbX-y1u6D46KXi9RKIIwyKt6zi_y5xJZLxwi1D6lsQmdVBBAmwPzFQzT5NysLWQJKCIgmV3WRTXns4YvUfWsSjFJFlS3v5XNrubKf7A/s1600/steph.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtWM-3nVRuS5JF3FCnLs3enisrCTSRC3ytn1GVpzbX-y1u6D46KXi9RKIIwyKt6zi_y5xJZLxwi1D6lsQmdVBBAmwPzFQzT5NysLWQJKCIgmV3WRTXns4YvUfWsSjFJFlS3v5XNrubKf7A/s320/steph.jpg" width="240" /></a>A fost odată într-un McDonald's o Steph. Soarele îi scălda părul într-un mod nemaivăzut, podoaba ei capilară aurită arăta de parcă ar fi fost coama unui ponei magic cu şuviţe în culorile curcubeului. Tot pământul s-a oprit să suspine pentru o secundă când s-a petrecut această minune. Astfel, Steph şi-a primit primul curcubeu.<br />
<br />
Dar desigur, această poveste nu are doar un personaj, mai există o altă eroină, pe care Steph se străduia incredibil de tare să o înfăţişeze lumii ca pe un urmaş a lui Gargantua, a cărei fiecare masă aparent consta dintr-un festin pantagruelic cu nenumărate bucate săţioase. Pentru că Steph este, evident, antagonistul acestei poveşti.<br />
În mod SURPRINZĂTOR, acest al doilea personaj, Ami, nu era decât o fată normală (bine, hai să îi spunem creativă), al cărei stomac se revolta la ore imposibile. Pentru că aceasta nu voia să dea deşteptarea vecinilor ei (la 3 dimineaţa) cu sunetele de canal înfundat ale organelor ei interne, dar nici nu dorea să îşi scoale părinţii cu zgomotul infernal al monstrului denumit ''cuptorul cu microunde'', după ce i-au făcut cu ochiul sarmalele din frigider, s-a dus în cameră şi le-a încălzit cu foehnul.<br />
<br />
Cum lui Steph i se urcase la cap recenta popularitate dobândită datorită curcubeului, s-a gândit (din nou) să expună creativitatea lui Ami într-un mod negativ pe o reţea de socializare. Dar Ami a reuşit să învingă acest zmeu feminin cu noua ei putere, nepăsarea. Şi sarmalele nici nu au fost aşa de rele. Şi Ami nu mănâncă des, ci doar la ore nepotrivite. Şi nici nu mănâncă mult. De aia, Ami e cool.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<i>Sfârşit...</i></div>
<div style="text-align: left;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: left;">
<i>P.S.; </i>Germana e mai mişto decat româna pentru că nu trebuie să stai 1000 de ani ca să găseşti un sinonim pentru personaj. Figur, Gestalt, Geschöpf, Charakter.... Ich liebe diese Sprache!</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Ingredientul secret (până acum) al acestei postări este sarcasmul. </div>
<div style="text-align: left;">
Küsschen!</div>
<div style="text-align: left;">
<br />
<div style="text-align: center;">
<b><i><u>Bazat pe fapte reale!</u></i></b></div>
</div>
<br />
<br />Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-34000647618641982902013-12-25T14:39:00.002+02:002013-12-25T15:48:51.258+02:00Balamaua laptopului meu<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg00b6CpxrP2y5vlRLX0YWk8ejWrmIlVx8xv5_puMqqj1rxzFUgcNFfREvwJt3gSv1k7YPj8Cj8psNzs69F9Lua8WNlVlW4RsrYgTdX58Bj7NnYud1O9H-9GYwhOuwgamDQk2bJ-vY5YoXh/s1600/Nightmare-Before-Christmas-d10.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg00b6CpxrP2y5vlRLX0YWk8ejWrmIlVx8xv5_puMqqj1rxzFUgcNFfREvwJt3gSv1k7YPj8Cj8psNzs69F9Lua8WNlVlW4RsrYgTdX58Bj7NnYud1O9H-9GYwhOuwgamDQk2bJ-vY5YoXh/s400/Nightmare-Before-Christmas-d10.jpg" width="400" /></a>Nu-mi dau seama cum, dar Grinch-ul şi-a îndeplinit eternul scop anul ăsta. De-obicei febra sărbătorilor de iarnă mă invăluia, încorseta şi îmi modela creierul în formă de brăduţ. Nu vreau să cred că eu am crescut, pentru că, să fim serioşi, 15 ani...<br />
<br />
Totul a decurs foarte ''<i>chejuăl</i>'', s-a discutat despre noul serial de prost gust de pe HBO, despre cum ar trebui eu sa duc gunoiul şi în final, pentru a-mi enerva familia, m-am gândit sa pun la mişto o manea, să fie bine ca să nu fie rău. Am o plăcere haină de a-l vedea pe taică-mio cum îşi modifică treptat expresia feţei până ajunge să semene cu o smochină, pentru că de obicei el e acela care se amuză pe seama mea. DOAR E CRĂCIUNUL!<br />
<br />
Acum tata vorbeşte la telefon vesel, râzând de biata mama care stă în faţa blocului şi se chinuie să dezamorseze alarma maşinii. Eu, ce fac? Stau şi mă uit cu regret la balamaua laptopului meu, pe care o jelesc (se pare că are personalitate şi s-a gândit să îmi complice puţin viaţa) de ieri seară şi încă aştept să simt Crăciunul.<br />
<br />
Nu era oare totul mai simplu dacă nu aflam că nu există Moşu'?<br />
<br />
Crăciun fericit, voi cum aţi sărbătorit până acum?Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-88831461751632547212013-12-23T00:31:00.003+02:002013-12-23T22:17:40.582+02:00GutenbergPe scurt, n-am scris pe blog de atâta vreme că mi-am uitat propriul URL, shame on me, I know.<br />
<div>
Totuşi, ca tot ''hartistu' '', am zis că dacă am subiect de scris pe blog, de ce nu?</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ieri m-am întors extenuată dintr-o tabără, nu doar o tabără, ci <i>tabărA! </i>Wintercamp-ul organizat de Gutenberg Studentenverein, la care am câştigat participarea fără plată în timpul şcolii de vară organizată de aceeaşi asociaţie.</div>
<div>
Nu ii voi atribui adjective de genul ''mirobolantă'' sau ''mirifică'', pentru ca parca nu i se potrivesc. A fost pur, simplu si pe scurt <b><i>Gutenberg</i></b>.</div>
<div>
Dacă vrei (sau dacă nu) să te culci la 5-6 dimineaţa, să te trezească altcineva pe la 7:30, apoi să trebuiască iar să te trezeşti pe la 9:30, ĂSTA E LOCUL PERFECT! Glumesc. (ba chiar deloc)</div>
<div>
Am pornit lipsită de chef în tabăra asta, sincer, şi am sfârşit prin a plânge că trebuie sa merg acasă.</div>
<div>
Nu ştiu dacă a fost vorba de oameni, de loc (care era mai izolat decât locul in care locuia Heidi fetiţa munţilor, se poate sa fi fost vecină cu Yeti, nu mi-am dat seama incă) sau dacă au fost activităţile, dar parcă au fost toate. Acum îmi dau seama ca am stat o săptămână în mijlocul nimicului, înconjurată de nimic, dar parcă am fost mai ocupată ca oricând.</div>
<div>
Le mulţumesc din tot sufletul organizatorilor acestei tabere, o mână de studenţi răbdători, curajoşi, implicaţi şi să nu uităm neeeebuni care încearcă să mai germanizeze generaţia asta dezinteresată şi până la urmă plictisită. Nu pot să explic foarte bine printr-o postare care sa nu depăşească limitele plictisului infernal cât de tare mi-a plăcut tabăra asta, dar vreau să spun că e genul de tabără în care oricine reuşeşte să îşi găsească locul, să înveţe ceva (am avut câteva workshopuri, din fiecare am învăţat ceva, dar am şi râs o grămadă, mai ales pentru ca ''profii'' sunt studenţi, ceea ce face colaborarea cu ei mult mai uşoară şi plăcută) şi să se distreze. Ah, da, şi învaţă să împartă mâncarea la nevoie... </div>
<div>
O aplaudă maaaaaaaaaare, sincronizată şi zgomotoasă pentru Gutenberg Studentenverein! </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Mi-e deja dor de voi toţi, ihr lieben mini und maxi Gutenberger!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Aici e <a href="http://dsgutenberg.eu/" target="_blank">site-ul Verein-ului</a> (asociaţiei), vă invit şi oblig pe toţi care ştiţi o boabă de Deutsch de oriunde din România să luaţi parte la Sommerschule-ul, Wintercamp-ul şi Theaterworkshop-ul lor, pentru că sunt AŞŞŞŞA de... grav de mişto. Dacă mai vreţi detalii comentaţi mai jos sau scrieţi-mi pe facebook, promovez din tot sufleţelul meu asociaţia asta de nebuni!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Ne vedem la următoarea postare, ihr Lieben!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-41008302063609992762013-06-11T22:43:00.002+03:002013-06-11T22:43:43.131+03:00Simt nevoiaŞi totuşi, simt nevoia să fac ceva. Mă gândeam: râzi, proasto, sau râde viaţa de tine.<br />
<br />
Chiar nu am chef de nimic, mi-e atât de lene încât nu pot să îi explic absolut nimănui. Sincer, dacă lenea ar durea...<br />
Ştiu doar că am ajuns să pun prea mult accentul pe orice.Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-29277917255938558442013-05-26T20:09:00.002+03:002013-05-26T20:37:32.718+03:00Alles Gute, liebe MamaTe respect, te iubesc şi ştii asta. Totuşi nu pot să fiu de acord cu un lucru: cu faptul că tu te crezi bătrână. Ceva "bătrân" e ceva uzat, nefolositor în cele din urmă. Dar tu? Tu nu vei îmbătrâni niciodată, dragă mamă.<br />
Nu pot să cred că eşti atât de oarbă. Deschide ochii larg şi uită-te în jur. Nu te uita la oameni, uită-te la viaţă în sinea ei. Ce vezi? Bătrâneţe? Ţi-aş putea arăta sute de pomi care au de două ori vârsta ta şi cu toate acestea sunt la fel de proaspeţi şi folositori ca ceilalţi. O, tu mamă scumpă, meine liebe Mutter, te preţuiesc prea mult ca să te văd ca te adânceşti în gânduri din acestea inutile, cenuşii şi plictisitoare. Nu îţi şade bine. Mai bine încearcă să resuscitezi veşnicul tău optimism şi hai să ne concentrăm pe mâine, pentru că ieri şi azi au trecut.<br />
Vârsta e o cifră, nu e un ghimpe în spate. E neglijabilă şi irelevantă. M-ai învăţat aproximativ tot ce ştiu despre viaţă, dar ai uitat să ai grijă de tine.<br />
Tu eşti cea care de ziua ta îmi cumperi mie cadou.<br />
La foarte mulţi ani, ich liebe dich aus meinem ganzen Herzchen! Oricât de "capră" aş fi, oricât de naşpa aş fi, te iubesc, te iubesc mult şi nu uita. Spuneai că eram zâmbitoare şi mai sociabilă când eram mică? Nu e nimic, mami, înăuntru tot aceeaşi persoană sunt.<br />
Alles Gute zum Geburtstag!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-bW-PMpNHYWhcmk8dY3enRygW1APJAOcCG72ZRHJULGK4SScL0c_8tvdPeqSPokUfczxWLM0hcEbJxhjlX_Wg1Ks9LNSuQabYbUedk2pQGc7YBX_yjFThcmt83iE0iIK6uF_zQWkJoJS4/s1600/mamae.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-bW-PMpNHYWhcmk8dY3enRygW1APJAOcCG72ZRHJULGK4SScL0c_8tvdPeqSPokUfczxWLM0hcEbJxhjlX_Wg1Ks9LNSuQabYbUedk2pQGc7YBX_yjFThcmt83iE0iIK6uF_zQWkJoJS4/s320/mamae.jpg" width="224" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Mama mea e frumoasă. Mama mea e mama mea. Mama mea e cea mai tare. Mama mea, io-s ţăran, da' ştiu că ai valoare fără număr.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Mama? Mama!!! Mama! Te iubesc!</div>
<br />Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-89682328928341200342013-05-03T20:24:00.000+03:002013-05-03T20:47:25.009+03:00Chirurg de suflete<div style="text-align: left;">
Cu toţii am cunoscut această fază. Sufletul e diform, într-o continuă schimbare iminentă. Ajungi să nu mai ştii ce să crezi. </div>
<div style="text-align: left;">
Totuşi este o ecuaţie simplă. Foarte simplă. Se numeşte adolescenţă. Între 12 şi 14 ani apare acest monstru despre care nu ai auzit multe, dar sigur ai văzut "adolescenţi" în habitatul lor natural înainte de a deveni tu însuţi unul. Nu îţi este frică, pentru ca ştii că somnul de amiază nu mai există în acea lume nouă.</div>
<div style="text-align: left;">
Cu siguranţă adolescenţa va fi mereu un chirurg al sufletelor, unul neexperimentat încă, dar mult prea vechi. După multe încercări, pe la 20 de ani poţi afirma că şi-a făcut şi acesta treaba. Eşti un om, cu sentimente definite şi păreri proprii.</div>
<div style="text-align: left;">
Adolescenţa nu o dă în bară, ci are grijă să păstreze diversitatea. Nu îţi face griji. Acum doare, peste câţiva ani va fi complet diferit. Anestezicul lipseşte de obicei, nu te mira. Este esenţial să reţii că adolescenţa îţi diseacă sentimenetele lăuntrice pentru a te pregăti pentru ce vine după, maturitatea.</div>
<div style="text-align: left;">
-Oare toată viaţa este o operaţie?</div>
<div style="text-align: left;">
Copilăria este perioada dinainte, adolescenţa operaţia în sine, maturitatea perioada postoperatorie, bătrâneţea perioada în care eşti slăbit şi ştii bine că vei muri în curând.</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
Mi-e frică să cresc. Mi-e frică să nu mă doară. Mi-e frică. Sunt adolescentă.</div>
<div style="text-align: left;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/MqoANESQ4cQ?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br /></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-11275345754584335602013-04-24T23:59:00.000+03:002013-04-24T23:59:00.987+03:00Câteva minuteAu mai rămas câteva minute neînsemnate, pe care probabil că peste câtva timp voi uita cum le-am petrecut. Nu contează. Mă uit la ceas, e drăguţ şi sunt entuziasmată ca un copilaş mic. Imediat, încă puţin, voi aştepta cu "Exerciţii de Echilibru", da asta voi face.<br />
<br />
Încă puţin.... Puţin şi 14 va deveni 15.Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-25698314627309476162013-04-21T01:15:00.001+03:002013-04-21T01:15:09.870+03:00GarăDe mică am urât trenurile. Dar gările, ce erau gările? Ele erau cu totul altceva.<br />
În tren, mai ales vara, stai așezat sau terifiat în patul de la etaj al cușetei (sau strivit în cel de jos) și probabil asculți povestioara unei băbuțe simpatice care se pare că va coborî la aceeași stație ca și tine. Acea stație fiind la întâmplare, la cam 7-8 ore distanță de mers cu trenul. În final adoarme și babuța și reușești să mai citești ceva sau să asculți muzică.<br />
<br />
Dar gara? Gara era tărâmul interzis pentru mine, mai bine zis peronul. Mi se spunea să nu merg acolo singură, pentru ca sunt mulți străini și m-aș putea pierde, m-ar putea lua "țiganu" mare și rău. Nu doar că nu aveam voie să inspectez gara singură, dar nici nu exista nimeni care să fie indeajuns de agitat să stea cu mine pe peron înainte de vreme, la ore de vârf când se petrecea ce era mai interesant. Nu, noi stăteam în sala gării, unde vocea enervantă anunța câte un tren din 2 în 2 minute. Dacă s-ar fi petrecut ceva magic acolo, nu aveam de unde să știu. Și prin magie nu mă refer deloc la scântei ciudate, ci la reuniuni de mult așteptate sau la persoane care se văd pentru prima dată. Acea surpriză a necunoscutului, acea frică de a nu recunoaște persoana pe care o aștepți sau care te așteaptă. Tensiunea gării mi se pare diferită față de cea a orașului. E pozitivă.<br />
<br />
E altceva.Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-71898199984402559072013-04-13T10:00:00.000+03:002013-04-13T10:00:13.526+03:001000 de ani?Pentru că a trecut ceva timp de când am această peşteră pustie... ăăă acest BLOG a venit vremea unei biete schimbări. Fundalul e un şablon făcut din amintiri. Mai sunt şi poze cu creaturile dragi mie sau alte lucruri interesante. Pot să spun cu drag că am crescut odată cu bloguleţul ăsta, m-am maturizat, dar tot căpşuna verde ştiu că am rămas.<div>
<br /></div>
<div>
Dezvolt ideea mai tarziu. *postpones*</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs2PVVoZmEia44a7UnO3hCUR4F39b-RwP_gsB_DDGPqwb5pi5YK-8vjskkcOgQX1tNrKU3oMCpzUKAH8ePDuPuKWmPqKjIipvYCSIyN8OkE1dVA2_PllfnM1ysINgdOxTb0ziYkkMPDnE5/s1600/betternow.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjs2PVVoZmEia44a7UnO3hCUR4F39b-RwP_gsB_DDGPqwb5pi5YK-8vjskkcOgQX1tNrKU3oMCpzUKAH8ePDuPuKWmPqKjIipvYCSIyN8OkE1dVA2_PllfnM1ysINgdOxTb0ziYkkMPDnE5/s320/betternow.jpg" width="320" /></a></div>
<div>
<br /></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-71392585550079328002013-03-24T15:46:00.001+02:002013-03-24T15:46:35.881+02:00SaculO zi nouă nu este nimic altceva decât un sac nou cu multe lucruri diferite în el. Pe unele ne aşteptăm să le găsim, pe unele mai puţin. Totuşi orice ne cade în mână ne va folosi cândva cu siguranţă, aşa că ideal ar fi să nu îl trântim într-un colţ uitat de lume.<br />
<br />
Şi în sacul ăsta am găsit acum câteva zile ceva prăfuit şi pricăjit, abia se mai ţinea pe picioare. Aceast mic firicel de speranţă m-a făcut mai întâi să zâmbesc, apoi sa râd în hohote. Dintr-o dată fericirea mi-a dat o palmă şi m-a însemnat. Palma mi-a întors privirea către fereastră unde mă saluta dansând zăpada. "Ce dracu, e sfârşit de martie." Cu asta m-am întors la posacul caiet de matematică şi am uitat ce a fost acel firicel.<br />
<br />
Orice ar fi fost, m-a făcut să râd cu adevărat, mi-a pătat existenţa. Asta a fost altceva.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/eu-xFvLaE68?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-57065192324746934772013-02-21T17:49:00.003+02:002013-02-21T18:10:15.645+02:00Acel clişeuCu toţii am auzit: <i>"Ce e cu generaţia asta? Porci! Vandali! Creiere prăjite."</i><br />
<div>
Daca stăm puţin, puţintel să analizăm problema... De ce sunt toţi împotrivă? Cu ce am greşit?</div>
<div>
<i>"Ăştia o să ne plătească pensiile!!!!" </i></div>
<div>
Ştiam de toată revolta asta, dar de când am citit anumite comentarii, am început să îmi pun nişte intrebări.</div>
<div>
De ce ne criticaţi aşa? Voi ne-aţi crescut, dacă e vina cuiva, e a societăţii şi "societatea" sunteţi voi. <i>"Analfabeţi! Proşti!"</i> Un copil nu se poate creşte singur. Există alte posibilităţi in zilele noastre, aşa că nu vă aşteptaţi să vă fim clone.</div>
<div>
<i>"Ce vor deveni?"</i> Oameni. <u>Nu spun că toţi adulţii gândesc aşa, dar să fim serioşi. mulţi o fac.</u></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Iubesc Clujul.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/zKwW6ggMenY?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<div>
<br />
<br />
<br /></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-79120040638901611232013-02-13T21:23:00.001+02:002013-02-13T21:23:21.866+02:00Another DAY, YES!Forvere <strike>alone</strike> awesome day IS TOMORROW!!!!1111!!!!11111!!!<br />
Sincer, cam atât am avut de spus. Pentru că mâine va decurge în felul următor: Voinţa inexistentă mă va forţa într-o manieră nemiloasă să mă ridic din pat. Voi petrece o zi minunată la şcoală (unicorns, rainbows, ponies, FAIRIES, YAY...). Mă voi întoarce acasă înfrântă ca un brav soldat de oboseala zilnică. Voi consuma nişte alimente adorabil de bogate in calorii. Voi studia cu inima în dinţi nişte materii care mă dau pe spate de amuzante ce sunt. Îmi voi incheia ziua împlinită şi cu un zâmbet pe buze (pe dracu'). Concluzia este că da.<br />
<br />
În viaţă există orice. Dar diacriticele mă seacă. Vreau un ponei. Şi se pare ca vremea se încălzeşte, vântul va sufla sla... Mda, trebuie sa îmi gasesc un hobby.<br />
<br />
Cu mare întârziere, pe 1 februarie blogul a cam împlinit doi ani. Mulţumesc tuturor pentru tot şi chiar şi pentru nimic(celor care nu au auzit niciodata de mine!). Bietul nimic, nimeni nu-l pomeneşte...<br />
<br />
Happy Valentine's, people!<br />
<br />
<br />
<br />Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-28980772951875274612013-02-04T21:48:00.002+02:002013-02-05T20:02:49.495+02:00Nu e frig.Mă plimbam aşa liniştită. Era frig afară, ştiam că trebuie să ajung repede acasă, pentru că era deja întuneric şi nici stele nu mai erau pe cer. Iarna a adus cu ea acea patură de nori grea si cafenie. Oarecum nu voiam să plec. Era bine, ascultam muzica şi mă gândeam la orice altceva în afară de un test la mate sau la fizică.<br />
<div>
De ce să fiu tristă? Nu prea am motive. Mai bine îmi afişez mutra de cal fericit si ma gândesc la culori si la ceva pozitiv. Sunt mică, sunt neinsemnată, de ce sa le fac viaţa altora mai grea când o pot face pe a mea minunată?</div>
<div>
Sunt un bulgare de optimism şi râd şi mă zbat şi ţopăi şi nu cred ca ar trebui să fie altfel. Voiam să demonstrez cu asta ceva? Da, că sunt ca oricine altcineva, egoistă şi îmi vreau binele. </div>
<div>
Aşa că :) "I'm back, bitcheeees!". Nu e frig.</div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1346832793504882047.post-59846064257655204732013-01-02T00:56:00.003+02:002013-01-02T00:57:51.154+02:002013. Sa nu uit sa nu mai scriu 2012 in caiete!Bine te-am gasit, 2013. Vaaaai şi eu care mă aşteptam sa murim in 2012. ~aluzie stupidă~<br />
<div>
<br /></div>
<div>
Că am intrat vie in noul an e prima parte a planului. A doua? Sa îmi fac ordine. Nu în cameră, Doamne fereşte!</div>
<div>
Vreau cu adevărat să încep să pun din nou suflet aici. Mi-e dor. Să schimb aspectul. Să rămân Căpşuna Verde. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
La mulţi ani! De ce nu ne-am putea spune in fiecare zi la mulţi ani? Mereu e bine venita o astfel de urare. Pana la urma si sarbatorile sunt zile. E adevărat că Gigel si Lenutza se vor îndopa mai bine de sărbatori şi vor goli rafturile supermarket-urilor cu mai mult spor. Totuşi, am decis sa merg cu capul inainte (indiferent de ce zid mă voi mai izbi) şi să mă ridic mereu. Ce am de pierdut?</div>
<div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBv1tfJc6wgDtyFtJ7YeLCc-ezfvok-U7koZQVZtjb3saHcj7w43ZXh1ZgEMJBFaDj_FK1VIdLWr6hokFfFZh7eoAKaSk_5iqgsT2kV_7y4uQkw-rsZqd6G1kxk3GVtvV-Z8fRZwnT3HZf/s1600/snapshot+(8)okay.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="228" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBv1tfJc6wgDtyFtJ7YeLCc-ezfvok-U7koZQVZtjb3saHcj7w43ZXh1ZgEMJBFaDj_FK1VIdLWr6hokFfFZh7eoAKaSk_5iqgsT2kV_7y4uQkw-rsZqd6G1kxk3GVtvV-Z8fRZwnT3HZf/s320/snapshot+(8)okay.jpg" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
PS. Mami şi-a facut blog. Sper să va placa. <a href="http://q-shm.blogspot.ro/" target="_blank">Q-SHM</a></div>
<div>
. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
Amihttp://www.blogger.com/profile/07573942514720335556noreply@blogger.com4